Lumea super tehnologizata sau "hi-techlife" in care traim ne-a indobitocit atat de tare incat am ajuns sa ne reinventam. Acum in loc sa ma numesc Gabriela, pot fi "zizi", "mimi", "caesar", "bitzulica", "bibitzu" (obligatoriu cu litere mici), in fine, pot fi cine vreau, chiar si leul din savana...
Daca in urma cu 20 de ani mi-ar fi spus cineva ca vom ajunge sa ne cream lumi virtuale si ca intreg cosmosul se va roti in jurul internetului, i-as fi spus ca este nebun... Sa fi involuat oare, in loc sa evoluam?
Nu vreau sa para ca refuz cursul firesc (sau nu) al societatii in care traiesc, insa trecerea de la mirosul paginilor de carte la un simplu click parca a fost cam brusca... Daca dai iama intr-o biblioteca vei observa ca s-a cam pus praful pe paginile ingalbenite de timp, iar daca dai cu privirea de doua trei persoane, inseamna fie ca au lecturi obligatorii la examen, fie sunt nostalgici de care microbul computerului nu s-a lipit...
Suntem liberi... sa ne construim ce realitate vrem... orice... putem fi ingineri, doctori, profesori, patroni, etc. insa aceasta pseudo-realitate se sfarseste odata cu "log off"-ul, impactul cu realitatea inconjuratoare devenind ucigator. Literatura de specialitate catalogheaza persoanele care aleg sa-si traiasca viata pe internet ca fiind singuratice, fara viata sociala, apatice si introvertite.
Nu putem nega si/sau refuza nivelul la care s-a ajuns din punct de vedere tehnologic, insa daca tot suntem "dependenti" de p.c. si implicit de w.w.w. sa incercam sa nu ne mai negam identitatea, sa incercam sa ne asumam ideile, principiile si idealurile. Cum poti spune ca ai vorbit pe net cu "mentoru'" si ca ati facut schimb de idei, principii si idealuri cand interlocutorul tau, fara sa-si asume identitatea, ar trebui sa-ti dea inteles din start ca nu are incredere in sine si ca este de fapt, o reflectie nefericita a mintii sale.
Se intampla sa ne refuzam identitatea din cauza fricii de a fi judecati? Ne este frica sa ne expunem ideile, sa spunem ceea ce gandim? De ce sa ma feresc de mine, la urma, de ce sa-mi fie teama de judecata altora?... greseala este umana, numai asa putem invata sa fim mai buni...
Iubeste si vei fi iubit!!! Fii tu si nimeni altcineva!!! Zburati unde va poarta inima!!! Iubiti iubiti iubiti si veti fi mai buni!
2 comentarii:
Păi d c crezi dumneata că trăiam intr-o era așa numită a ” vitezei „?!?
E tot o dorință adânc inrădăcinată in adn a rasei umane de a tinde spre perfecțiune.
Stii preavestita trecere de pietoni din New York pe care o tranverseaza mii de oameni,toti super frumosi,super stilizați vorbind la blestematele de hands free-uri,un mușuroi de suflete ce mișuna cu o viteză amețitoare,ey ăsta e avatarul societății în care trăim.
Căt despre colbul depus pe literatura scrisă a lumii intind să cred că diferența între miliardele de megabyte de cunoaștere pe care o oferă www -ul și văzul stricat de lecturatul nopților târzii o fac doar sentimentele,căci asta ne face thnologizarea ne perfecționează dar ne ....răcește,ne...golește,ne inmarmorăm in idolii de NOI inșine.
Cât despre nedezvăliurea identiții,iarăși intervine gena umana cu frica de a nu deveni slabi, de a nu ne deschide in fața ființelor reale din frica de ...respingere.
Așa mai bine trăncănim despre di tăti și ne semnăm : Anonim
Si totuși căți au gustat o picătură de ploaie ?!!?
Tu ai gustat?!!?
EU nu......
Ok Mr. dpasc,
Problema nu e legata de imposibilitatea alinierii cerintelor din "era vitezei" sau cum s-o mai numi ea, ci faptul ca am uitat sa fim oameni, iar tehnologizarea asta prea rapida ne-a acaparat intr-o maniera atat de salbatica incat am uitat de noi si am inceput sa fim id-uri... exact cum ai subliniat si tu...
Miliardele de Byte/Kilobyte/Megabyte/Gigabyte/ Terabyte de cunoastere in format electronic ne pot spala creierele mult mai acid decat o fac unele carti... pe langa cunoastere este si multa dezinformare... si chestia mai interesanta aici vine - nu-ti poti da seama ce e informatie si ce e gunoi daca nu ai la baza niste cunostinte solide (care, daca nu ma insel, nu s-au impamantenit in era asta a asa-zisei viteze)...
Asa ca... cititul cartilor care iti "strica" vazul educa mult mai profund un spirit ratacit decat o fac paginile electronice... Ne "inmormantam in noi"... si asta la ce duce? nu la autodistrugere? cu toata cunoasterea pe care ti-o ofera google-ul sau ce alt motor de cauare o mai fi?
Legat de scrisul in anonimat... am spus ce am avut de spus! Asuma-ti cele spuse, nu-ti nega propria persoana!
Picatura de ploaie o las sa-mi alunece pe obraz in mijlocul unei furtuni de lacrimi...
Ipse dixit!
Trimiteți un comentariu
Impresiile tale: