simt cum secundele se transforma in eternitate... si incep sa devin agitata, imi pierd sirul gandurilor, iar asteptarea ma face sa vars cateva lacrimi de dorul lui. primesc un sms. in mesaj
ne vedem si un trandafir negru.
buna ziua tuturor, ce faceti? se aude o voce... imediat realizez ca se apropie; ii simt pasii, si incep sa-mi doresc sa fim singuri, intr-un loc retras, departe de ochii lumii... doar noi.
salutare, i se raspunde pe mai multe voci.
ce faci? ma intreaba. il privesc in ochi, il scanez din cap pana in picioare, imi zambeste si se aseaza langa mine.
o cafea? si-mi surade.
sigur, ii raspund. ne ridicam si plecam. ma gandesc la
ce a vrut sa-mi spuna cu acel trandafir negru?!... nu conteaza, acum sunt cu el, langa el, iar pasii imi devin di ce in ce mai mici, vreau sa-l simt cat mai mult langa mine. ma gandesc cum ar fi sa ma ia de mana si sa ma sarute... hmm, e doar in mintea mea,
nu se va intapla imi spun in gand dezamagita.
daca s-ar opri timpul in loc... daca m-as pierde in fiinta lui pentru o clipa as fi cea mai fericita... o clipa si mi-ar ajunge... sa fiu a lui, sa fie al meu, iar restul nu mai conteaza... voi merge mai departe rememorand clipa... da, recunosc, sunt bolnava dupa el, dependenta de privirea lui, de vocea lui, de parfumul lui, de tot ceea ce inseamna el... il iubesc cu toata fiinta mea... il ador...
pasesc incet langa el... deodata se opreste. ma opresc si eu. se apropie de mine si imi sopteste ceva la ureche. ii simt buzele calde. imi ia mainile intr-ale sale si-mi spune ca vrea sa-mi vorbesca. totul in jur devine tern, universul meu exista doar pentru el... suntem doar noi doi, fata in fata...
nu te indeparta, ii spun. ma atrage in bratele lui, ma mangaie pe obraz si ma saruta... nimic. nu realizez. ma pierd. nu mai stiu nimic. simti doar ca lumea mea s-a oprit in loc. simt ca am totul la picioare. ramanem pret de cateva secunde si ne uitam unul la altul fara sa ne spunem nimic.
ce e? ma intreaba incet.
nimic, raspund,
nu credeam... ma intrerupe cu un alt sarut pasional...
te iubesc, imi sopteste.
nu-mi spune nimic, stiu ce simti, imi ajunge privirea ta sa inteleg... te-am iubit dintotdeauna. ii iau chipul in palme si realizez ca imposibilul tocmai s-a intamplat. barbatul pe care il ador tocmai mi-a declarat ca ma iubeste. nu inteleg ce se intampla. sa fiu atat de norocoasa? visez? daca da, nu vreau sa ma mai trezesc, nu niciodata! daca nu, inseamna ca sunt intr-adevar cea mai norocoasa. vreau sa-i spun tare TE IUBESC cu toata fiinta mea. sa stie o lume intreaga care sunt sentimentele mele pentru el.
ma minti frumos, ii soptesc.
de ce as face una ca asta? nu ti-ai dat seama ce simt pentru tine? vreau sa ne vedem mai tarziu la mine ca sa vorbim linistiti. ok? ok, spun fara sa-mi dau sema,
vorbim pe indelete la tine. ne continuam drumul spre cafea. plutesc. sunt toata numai un zambet. am tot ce imi doresc. il iubesc mai mult decat oricand; as vrea sa-i spun ce mult inseamna prezenta lui, ce insemana pentru mine dar nu-mi gasesc cuvintele. imi strange mana si imi vorbeste din priviri... imi aprind o tigara. incepem o discutie stupida, dar ce conteaza, suntem impreuna, ne privim si asta e cel mai important.
.JPG)
