Poti sa simti iubirea?

Simte fericirea, lumina si atinge dragostea in infinitul ei. Fii tu, iubeste mai mult, simte fiorii picaturilor de ploaie, simte aripile fericirii cum te ocrotesc, simte respiratia norilor si a vantului cald de amor. Invata sa atingi petalele unei flori, sa mirosi vantul de primavara, sa vezi iubirea si viata din jurul tau. Trezeste-te odata cu natura si admira-i frumusetile, simplitatea si intelege-o. Desluseste-i neintelesurile, fii una cu natura, fii mai bun... Poti sa simti iubirea?

Liberi intr-o lume captiva

Lumea super tehnologizata sau "hi-techlife" in care traim ne-a indobitocit atat de tare incat am ajuns sa ne reinventam. Acum in loc sa ma numesc Gabriela, pot fi "zizi", "mimi", "caesar", "bitzulica", "bibitzu" (obligatoriu cu litere mici), in fine, pot fi cine vreau, chiar si leul din savana...

Daca in urma cu 20 de ani mi-ar fi spus cineva ca vom ajunge sa ne cream lumi virtuale si ca intreg cosmosul se va roti in jurul internetului, i-as fi spus ca este nebun... Sa fi involuat oare, in loc sa evoluam?

Nu vreau sa para ca refuz cursul firesc (sau nu) al societatii in care traiesc, insa trecerea de la mirosul paginilor de carte la un simplu click parca a fost cam brusca... Daca dai iama intr-o biblioteca vei observa ca s-a cam pus praful pe paginile ingalbenite de timp, iar daca dai cu privirea de doua trei persoane, inseamna fie ca au lecturi obligatorii la examen, fie sunt nostalgici de care microbul computerului nu s-a lipit...

Suntem liberi... sa ne construim ce realitate vrem... orice... putem fi ingineri, doctori, profesori, patroni, etc. insa aceasta pseudo-realitate se sfarseste odata cu "log off"-ul, impactul cu realitatea inconjuratoare devenind ucigator. Literatura de specialitate catalogheaza persoanele care aleg sa-si traiasca viata pe internet ca fiind singuratice, fara viata sociala, apatice si introvertite.

Nu putem nega si/sau refuza nivelul la care s-a ajuns din punct de vedere tehnologic, insa daca tot suntem "dependenti" de p.c. si implicit de w.w.w. sa incercam sa nu ne mai negam identitatea, sa incercam sa ne asumam ideile, principiile si idealurile. Cum poti spune ca ai vorbit pe net cu "mentoru'" si ca ati facut schimb de idei, principii si idealuri cand interlocutorul tau, fara sa-si asume identitatea, ar trebui sa-ti dea inteles din start ca nu are incredere in sine si ca este de fapt, o reflectie nefericita a mintii sale.

Se intampla sa ne refuzam identitatea din cauza fricii de a fi judecati? Ne este frica sa ne expunem ideile, sa spunem ceea ce gandim? De ce sa ma feresc de mine, la urma, de ce sa-mi fie teama de judecata altora?... greseala este umana, numai asa putem invata sa fim mai buni...

Iubeste si vei fi iubit!!! Fii tu si nimeni altcineva!!! Zburati unde va poarta inima!!! Iubiti iubiti iubiti si veti fi mai buni!