Ma detasez si zbor in tine

Ma detasez de mine, de ei si de ele. Ma transpun in tine, ma teleportez in fiinta ta, in  eul tau. Eu sunt tu si iti curg prin vene. Ma adancesc in tine si zbor. Zbor in mintea ta, in gandurile tale si in simturile tale. Ma contopesc cu tine. Inchide ochii si simte-ma pe pleoapele tale. Sunt iubirea, dragostea si poate esti... poate esti chiar tu...

Pentru cei care (nu) au simtit albastrul

Multumesc persoanei care mi-a dat acest link.

Tocchi a distanza

Scrivi migliaia di messaggi e ti addormenti pensando a come spedirli. Ti sei chiuso dentro di te. Scrivi, poi mi chiami. Ti rispondo: Sto bene. Ma dimmi, come puoi pensare che io “sto bene" se tu non sei vicino a me, non vedi che ti racconto bugie? Mento me stessa, mento te, ma credo in noi due. Lontana dai tuoi occhi, ho provato a non supplicare l’amore e di non farmi illusioni, io ho solo pensato con tutto il mio essere in noi.

All’unisono i nostri cuori hanno superato l’ombra del passato ma le nostre anime hanno trionfato, nonostante i secoli che ci hanno separati. Quanti sacrifici e quante lacrime hanno lavato i nostri occhi, che nostalgia straziante ci ha accompagnato per tutto questo tempo che è trascorso da quando non ti ho visto... Abbracci muti a distanza, parole dolci con cui mi coccolavi, e che prendevano il sapore dalle tue labbra, tocchi sordi e tatti blu ci hanno fatto volare insieme verso l’infinito, verso il nostro nido di ricordi che sembrano di un altro secolo decifrati. Così nacque il nostro universo blu, dalle nostre emozioni stellari. I messaggi in cui dicevi che ti manco hanno fatto svanire tutta la distanza che ci separava, e la voce del telefono mi ha dato la forza per tenerti vicino. Grazie perché mi hai insegnato a non avere paura di amarti.

Dopo tre secoli da quando non ti ho visto, i nostri occhi si incontreranno di nuovo; le punte delle nostre dita tremeranno al suono del tuo tocco, le mie labbra seccate d’amore fioriranno come due boccioli di rosa blu in un vaso con acqua limpida, i miei feeling torneranno finalmente a vivere. La notte farà svanire la distanza tra noi due e il colore vuoto dei tuoi occhi; spezzami il cuore con il tuo sguardo, solletica le mie labbra con la tua mente, lascia la notte catturarci insieme.

Non ti amo per quello che sei, ma per quello che sono io quando sto con te, perché hai dipinto il tempo dentro di me, hai lucidato le mie emozioni e mi hai fatto vedere con il cuore.

Dalla Pelle Al Cuore

Antonello Venditti - Dall Pelle Al Cuore - For more funny videos, click here

Dalla pelle al cuore
Il sesso fa partire l'amore fa tornar da te e dalla pelle al cuore che adesso sto davanti a te So che mi perdonerai mi devi perdonare so che tu ce la farai e dalla pelle al cuore che devo ritornare senza più parole senza farti male e dalla pelle al cuore e tu lo capirai solo da uno sguardo tu lo scoprirai Non cerco comprensione e lacrime che tu non hai è stata un'emozione che mi ha rubato l'anima Dolcissimo mio amore e non mi ha fatto vivere si apre il tuo portone e adesso sei davanti a me e dalla pelle al cuore che devo ritornare senza più parole senza farti male e dalla pelle al cuore e tu lo capirai solo da uno sguardo tu lo scoprirai e dalla pelle al cuore che devo ritornare senza più parole senza farti male mi perdonerai mi perdonarai mi devi perdonare sai mi perdonarai e dalla pelle al cuore e tu lo capirai solo da uno sguardo tu lo scoprirai e dalla pelle al cuore che devo ritornare senza più parole senza farti male mi perdonerai mi perdonarai mi devi perdonare sai mi perdonarai Mi perdonerai.
Copyright Antonello Venditti

Atingeri de dor

Scrii mii de mesaje si adormi gandindu-te cum sa mi le trimiti. Stai prea mult inchis in tine. Scrii, apoi suni. Raspund: Sunt bine. Tu spune-mi, cum faci sa crezi ca eu sunt bine atata timp cat tu nu esti langa mine, nu vezi ca te mint? Ma mint pe mine, pe tine, dar cred in noi. Departe de ochii tai, am incercat sa nu implor iubirea si nici nu mi-am facut iluzii, eu doar am crezut cu toata fiinta mea in noi.

La unison inimile noastre au depasit umbra trecutului, iar sufletele noastre au triumfat in ciuda secolelor ce ne-au despartit. Cate sacrificii si cate lacrimi s-au prelins din ochii nostri, ce dor sfasietor ne-a insotit in tot acest timp ce s-a scurs de cand nu ne-am vazut... Imbratisarile mute la distanta, cuvintele dulci cu care ma mangaiai si care luau gustul buzelor tale, atingerile surde si simtirile albastre ne-au facut sa zburam impreuna spre infinit, spre cuibul nostru de amintiri decriptate parca din alt secol. Asa s-a nascut universul de iubire albastra, din emotiile noastre stelare.

Mesajele de dor au facut sa dispara distanta, iar vocea din telefon mi-a dat forta sa te tin aproape.

Iti multumesc ca m-ai invatat sa nu-mi fie frica sa te iubesc.

Dupa trei secole de cand nu te-am simtit, ochii nostri se vor reintalni; varfurile degetelor vor tremura la auzul atingerilor tale, buzele-mi secatuite de iubire vor inflori ca doi boboci de rosa albastra in vaza cu apa lina, simtirile-mi vor reveni la viata, iar trairile vor fi asternute pe coala alba a baldachinului. Lasa noaptea sa soarba distanta dintre noi si vidul culorilor din ochii tai, sparge-mi inima cu privriea ta, gadila-mi buzele cu mintea ta, lasa noaptea sa ne surprinda impreuna.

Te iubesc nu pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu cand sunt cu tine, fiindca ai pictat in mine timpul, ai slefuit sentimente si m-ai facut sa vad cu inima.

Una rosa blu

Doar o viata nu-mi ajunge sa iubesc

Ochii tai

Am scrijelit un "te iubesc" pe-albastrul cerului, dar vantul mi l-a sters. Am scris  ca "te ador" pe nisipul albastru al marii de iubire, dar valurile mi-au sters cuvintele. Furioasa, am inceput sa-mi scriu pe inima albastra.

Urasc... nimicul

Ipocrizie, lasitate, nemernicie in toata splendoarea ei. Saluti, zambesti, pretinzi ca esti cu bun simt, care va sa zica „prieten”, si dintr-o data, iti schimbi masca, te transformi intr-un monstru hidos care inspira scarba. Te dai drept atotstiutor, ti se pare ca esti buricul universului, la propriu, dar de fapt, esti un nimic, un vierme in gaura neagra a universului. O pulbere de necunoastere, un tot de incultura crasa, de prostie in adevaratul sens al cuvantului. Un nimic cu majuscule. Urasc persoanele mici, si nu nu ma refer la statura, ci la nivelul intelectual. Urasc prostia in toate felurile ei, fie ca are chip de barbat sau de femeie. Urasc limitarea intelectuala a unora care pretind ca fara ei lucrurile nu merg in rOMANIA; ii urasc pe cei care miros a becali, a guta si adi mutu, a mizil si gasca de derbedei comunisti care ne dau lectii de injurii la tv. Repere nu gluma! Intelectuali de marca, din cauza lor am ajuns sa fim atat de imbecili, fiindca altii, poate la fel de imbecili ca si ei, ii mediatizeaza in exces. Celor vizati le dedic Instigare la cultura - Parazitii. Urasc prostia extinsa la nivel de scoarta cerebrala. Urasc fatarnicia. Urasc tot ce emana indiferenta si pseudo superioritate. Urasc parvenitii de de doi lei care s-au vazut cu niscaiva parale in buzunare sau prin conturile umflate de parinti si care iti scuipa in fata triumfatori si batjocoritori. Urasc analfabetii care pretind ca sunt „academicieni” in ale vietii, cand ei nu stiu pe ce lume se afla si de ce fac umbra pamantului. Urasc „esentele” diluate in acid. Ii urasc pe cei care nu pot iubi. Urasc uratul. Urasc tristul. Urasc prostul. Urasc...urasc. Ma urasc pe mine pentru ca i-am suportat pana acum. Ma urasc pentru ca am iubit tot si pe toti. Ma urasc pentru ca nu pot sa traiesc fara sa iubesc. Ma urasc pentru ca nu pot fi ca ei. Vreau sa ma urasc pentru ca urasc.

Inger de ploaie

suflet de inger, de floare, de picatura de ploaie,

inger al sperantei si al fericirii...

opreste primavara!

opreste o clipa vara!

inger cu aripi frante,

limpezeste-mi noptile

in lacrimile norilor.

acapareaza-ma in alb,

sufoca-ma-n rosu

si ucide-ma-n albastru!

cand rasare apusul

iar departarea plange,

cand lacrimile

ce-mi inunda sufletul

nu-ti alunga nepasarea,

afla ca ele ma vor inalta,

ma vor purifica,

iar eu, voi trai iar prin tine

fiindca setea de tine hoinareste in noapte

cautand visele noastre

rascolind amintiri...

e dor si poezie, e dragoste si chin,

e speranta si iubire,

e... e picurul iubirii mele

in soaptele noptii,

in patul albastru

inflacarat de iubire,

ucis de atingerile

dragostei noastre

nascuta din iubirea

sufletului tau,

inger albastru

ingerul meu...

Poti sa simti iubirea?

Simte fericirea, lumina si atinge dragostea in infinitul ei. Fii tu, iubeste mai mult, simte fiorii picaturilor de ploaie, simte aripile fericirii cum te ocrotesc, simte respiratia norilor si a vantului cald de amor. Invata sa atingi petalele unei flori, sa mirosi vantul de primavara, sa vezi iubirea si viata din jurul tau. Trezeste-te odata cu natura si admira-i frumusetile, simplitatea si intelege-o. Desluseste-i neintelesurile, fii una cu natura, fii mai bun... Poti sa simti iubirea?

Nichita in versuri, proza si absolut

Lumina... de poezie si poet...



Suflet minunat, poet absolut... doar NICHITA STANESCU.
Poetul e ca si timpul, mai repede sau mai incet, mai mincinos sau mai adevarat. Nu puneti nicidata mana pe poet! Poetul, ca si soldatul, nu are viata personala...

Primeste, Tu Doamne, fricile noastre si transforma-le in incredere. Primeste suferinta noastra si transform-o in crestere. Primeste tacerea noastra si transform-o in adoratie. Primeste incertitudinile noastre si trnsforma-le in maturitati. Primeste lacrimile noastre si transforma-le in rugaciuni. Primeste ura noastra si transfrorm-o in dragoste. Primeste descurajarile noastre si transforma-le in credinta. Primeste singuratatea noastra si transform-o in meditatie. Primeste amaraciunea noastra si transform-o in liniste interioara. Primeste asteptarile noastre si transforma-le in speranta. Primeste moartea noasta si transform-o in inviere.

Hristos a Inviat!

sursa

te iubesc in albastru

ti amo in blu

ma pierd in sunetul albastru al ochilor tai, in intunericul gandurilor mele si lumina atingerilor tale... incerc sa te atrag in noaptea ce alunga orele, cand caldura nu distinge cuvintele de amor, cand intrebarile nu primesc raspuns, iar visele se convertesc in realitati neintelese... marea se rasfrange in ochii tai, iar valurile furioase imi inunda inima inecand-o in fiecare secunda de dorul tau.

iti las inima pentru ca eu nu o mai pot tine in piept. iti las gandurile mele pentru ca oricum iti apartin. te iubesc suflet miop! mi-ai schimbat viata monotona plina de tacere... da, iubesc un barbat, iubesc doi ochi care nu ma mai lasa sa dorm. te regasesc in tot ce ma inconjoara, te privesc si-mi dau seama ca soarele nu rasare fara dragostea ta, iar iubirile noastre apun si rasar pentru ca te simt si traiesc doar prin tine...

dormi? trezeste-te si iubeste-ma, inchide lumina si viseaza la noi... vreau sa te am in versuri, in minte si suflet. cand te privesc sa gasesc raspunsuri fara ca tu sa-mi vorbesti. ia-mi timpul si fii marea mea de iubire, ia-mi viata si masoara-i simplitatea, esenta zilelor si intelesul iubirii... esti orizontul si marea mea de iubire, cel care a dat sens vietii mele... tie iti spun ca te iubesc in albastru, iar daca nu ai inteles, allora te lo spiego così: ti amo in blu!

sms de iubire

e trecut bine de miezul noptii. ma gandesc la el, la ceea ce s-a intamplat intre noi. filmul pasiunii imi ruleaza prin fata ochilor si totusi tind sa cred ca a fost un vis. simt nevoia sa ma ciupeasca cineva, sa-mi spuna ca a fost adevarat. dar nimeni nu-mi poate raspunde; stim doar noi doi. as vrea sa-l sun, sa-l aud macar... stiu ca e tarziu, dar vreau sa-l simt, sa stiu ca se gandeste si el la mine.
nu stiu de ce, dar presimt ca nu doarme... inchid ochii si retraiesc clipele pasiunii. sms. dormi? tresar. stiam ca este el. ma gandeam la tine, ii raspund. la scurt timp suna telefonul. in secunda aceea am stiut ca ma iubeste cu adevarat. am stiut ca daca nu insemnam nimic pentru el nu se gandea la mine la o ora atat de tarzie in noapte.
- ce faci, de ce nu dormi?
- de ce nu dorm, sa-ti spun?
- da...
- din cauza ta. ma gandeam la tine, la ce s-a intamplat azi...
- stii ca te iubesc? ti-am spus astazi?
- nu, adica...da, nu stiu... am uitat... sunt amnezica. ce spuneai?
- ziceaaam ca te iubesc...
- aaa, acum mi-a revenit memoria, da... mi-au revenit si simturile... si eu te iubesc...
- mi-e dor de tine. sa stii ca si eu ma gandeam la ce s-a intamplat azi cu noi...
- ce s-a intamplat?
- aaa, da, iar esti amnezica....
- doar cand vreau... sa auzim... ce s-a intamplat azi?
- de unde sa incep... da, s-a intamplat ca am cunoscut o fata de care m-am indragostit pana la nori si pe care maine vreau sa o revad. maine dimineata, la prima ora, sunt la tine...
- .... atunci te astept. sunt singura acasa... sa stii ca si mie mi-e dor de tine... imi lipsesti... [...]
- noapte buna...

Focul iubirii

se prefigura o zi obisnuita... dupa cateva ceasuri insa, totul a luat o turnura decisiva pentru mine. simteam deja cum intreg universul complota pentru mine. parea ireal. vreau sa ne vedem mai tarziu la mine ca sa vorbim linistiti... sunt cuvintele care au rezonat cu mine ceasuri la rand...

dupa o zi de munca urma sa ma gandesc si la mine. la el. la noi. la intalnirea noastra. imi era teama de cum voi reactiona. imi era teama sa nu-l dezamagesc. imi era teama de mine. si totusi... parea un vis desi nu era. ajunsa acasa, am urmat un intreg ritual de pregatire pentru marea intalnire. dintr-o data am devenit stangace, am inceput sa ma impiedic de mine prin casa in cautarea unei tinute adecvate. dupa cateva ceasuri de freamat am gasit solutia cea mai simpla. nu vroiam sa par sofisticata, nici nu sunt... m-am gandit sa merg pe ceva simplu. mi-am aruncat pe mine o bluza lejera si o pereche de jeansi si am sarit in primul taxi care mi-a iesit in cale. drumul de10 minute mi s-a parut o nebunie, parea interminabil. si fiindca era prima data cand „ne intalneam”, l-am sunat pentru a-mi da indicatii. ajunsa la destinatie vad cum din scara blocului apare o silueta cu un imens buchet de trandafiri. in centrul buchetului... un un trandafir negru! era cel din mesaj [...]

[...] intram in casa. lumina de-abia reuseste sa penetreze camera. ne asezam trupurile aprinse de dorinta pe canapea. ne mangaiem din priviri. se aude vocea linistii. il ating timida. incep sa ii simt parul printre degete si rasuflarea din ce in ce mai aproape. ne iubim.. inchid ochii pentru o clipa iar el, imi atinge sufletul cu sarutari fierbinti. ardem de dorinta de a ne simti un tot. intunericul albastru ne invaluia trupurile. pielea mea incepe sa respire din el. buzele lui gusta din mine. ne creste pulsul. ma invaluie cu trupul sau si devenim un intreg. atingeri duioase ne picteaza corpurile nude. prindem aripi si incepem sa zburam spre fericirea absoluta. sunt focuri care nu se sting... imi zambeste protector si imi sopteste te iubesc. isi lipeste buzele de obrazul meu. te iubesc mai mult decat iti poti imagina, si suspina. simt fiorii atingerilor si zburam. ne inaltam catre infinit. te iubesc, ii raspund.

briza iubirii ne-a prins pe amandoi, iar universul nostru a luat fiinta. ne dam seama ca suntem facuti unul pentru celalalt. ne alintam cu vorbe dulci, ne sarutam cu ochii si inima, iar buzele inrosite de atata foc simt pasiunea dintre noi. ne iubim... ne simtim unul si acelasi, un singur sarut, o singura inima, o singura iubire, o singura ea... un singur el... adica noi doi...

Munca, munca si iar munca...

nu am timp nici de mine... sper ca in noaptea  aceasta sa am timp pentru cateva randuri...
ma plec in fata celor care intra pe site pentru a-mi citi postarile si imi cer scuze pentru ca nu am avut timp sa scriu. sper sa nu va dezamagesc...
P.S. dupa trandafirul negru urmeaza intalnirea de la el acasa....

Trandafirul negru

simt cum secundele se transforma in eternitate... si incep sa devin agitata, imi pierd sirul gandurilor, iar asteptarea ma face sa vars cateva lacrimi de dorul lui. primesc un sms. in mesaj ne vedem si un trandafir negru.
buna ziua tuturor, ce faceti? se aude o voce... imediat realizez ca se apropie; ii simt pasii, si incep sa-mi doresc sa fim singuri, intr-un loc retras, departe de ochii lumii... doar noi.
salutare, i se raspunde pe mai multe voci. ce faci? ma intreaba. il privesc in ochi, il scanez din cap pana in picioare, imi zambeste si se aseaza langa mine. o cafea? si-mi surade. sigur, ii raspund. ne ridicam si plecam. ma gandesc la ce a vrut sa-mi spuna cu acel trandafir negru?!... nu conteaza, acum sunt cu el, langa el, iar pasii imi devin di ce in ce mai mici, vreau sa-l simt cat mai mult langa mine. ma gandesc cum ar fi sa ma ia de mana si sa ma sarute... hmm, e doar in mintea mea, nu se va intapla imi spun in gand dezamagita.
daca s-ar opri timpul in loc... daca m-as pierde in fiinta lui pentru o clipa as fi cea mai fericita... o clipa si mi-ar ajunge... sa fiu a lui, sa fie al meu, iar restul nu mai conteaza... voi merge mai departe rememorand clipa... da, recunosc, sunt bolnava dupa el, dependenta de privirea lui, de vocea lui, de parfumul lui, de tot ceea ce inseamna el... il iubesc cu toata fiinta mea... il ador... 

pasesc incet langa el... deodata se opreste. ma opresc si eu. se apropie de mine si imi sopteste ceva la ureche. ii simt buzele calde. imi ia mainile intr-ale sale si-mi spune ca vrea sa-mi vorbesca. totul in jur devine tern, universul meu exista doar pentru el... suntem doar noi doi, fata in fata... nu te indeparta, ii spun. ma atrage in bratele lui, ma mangaie pe obraz si ma saruta... nimic. nu realizez. ma pierd. nu mai stiu nimic. simti doar ca lumea mea s-a oprit in loc. simt ca am totul la picioare. ramanem pret de cateva secunde si ne uitam unul la altul fara sa ne spunem nimic. ce e? ma intreaba incet. nimic, raspund, nu credeam... ma intrerupe cu un alt sarut pasional... te iubesc, imi sopteste. nu-mi spune nimic, stiu ce simti, imi ajunge privirea ta sa inteleg... te-am iubit dintotdeauna. ii iau chipul in palme si realizez ca imposibilul tocmai s-a intamplat. barbatul pe care il ador tocmai mi-a declarat ca ma iubeste. nu inteleg ce se intampla. sa fiu atat de norocoasa? visez? daca da, nu vreau sa ma mai trezesc, nu niciodata! daca nu, inseamna ca sunt intr-adevar cea mai norocoasa. vreau sa-i spun tare TE IUBESC cu toata fiinta mea. sa stie o lume intreaga care sunt sentimentele mele pentru el. ma minti frumos, ii soptesc. de ce as face una ca asta? nu ti-ai dat seama ce simt pentru tine? vreau sa ne vedem mai tarziu la mine ca sa vorbim linistiti. ok? ok, spun fara sa-mi dau sema, vorbim pe indelete la tine. ne continuam drumul spre cafea. plutesc. sunt toata numai un zambet. am tot ce imi doresc. il iubesc mai mult decat oricand; as vrea sa-i spun ce mult inseamna prezenta lui, ce insemana pentru mine dar nu-mi gasesc cuvintele. imi strange mana si imi vorbeste din priviri... imi aprind o tigara. incepem o discutie stupida, dar ce conteaza, suntem impreuna, ne privim si asta e cel mai important.

O zi obisnuita

5:45. suna alarma telefonului. ma trezesc cu greu si brusc ma apuca migrena. stiam ca toate cuvintele dulci pe care mi le-a spus incepeau sa se destrame in linistea noptii. incep sa transpir si incet incet simt cum ma trezesc la realitate. realizez ca a fost un vis. unul frumos din care nu as fi vrut sa ma trezesc. ma ridic totusi din pat, imi arunc trei pumni cu apa rece ca gheata pe fata si ma duc sa-mi fac o cafea care sa-mi mai aline din durere. deja sunt cu moralul la pamant. ma gandesc la ce voi face astazi cand il voi vedea... pentru ca il voi vedea, sau cel putin asa vreau sa cred... fumez doua tigari una dupa alta, gandindu-ma la el [...]

*uneori vreau sa opresc totul in loc, sa numai plece de langa mine, sa-i simt suflarea si mirosul pielii, sa-l simt langa mine...uneori vreau sa ma privesca in continuu, sa-l simt ca ma doreste...
*uneori ma intimideaza atat de tare incat vreau sa plece si totusi, daca ar pleca, mi-ar parea rau ca nu este langa mine...
*uneori il iubesc atat de mult, alteori il urasc pentru ca m-a facut sa ma indragostesc atat de tare incat nu ma mai recunosc...
*uneori vreau sa nu il mai iubesc pentru ca sunt constienta ca la un moment dat voi suferi mai mult decat voi putea duce... stau si ma gandesc la mine, la ce vreau de fapt... vreau sa-l iubesc!, imi raspund mereu, sa fiu iubita de omul asta! de ce ma priveste asa? de ce imi zambeste daca nu simte si el ceva?
...se temina tigara si realizez ca sunt in intarziere. ma panichez pentru ca nu-mi sta in fire sa intarzii. ajung in statia de autobuz. vreau sa fiu singura, sa nu intalnesc pe nimeni cunoscut... vreau sa ma gandesc la el... sunt atat de captata de gandurile mele incat nici nu aud cand ma saluta o fosta colega de facultate. se aseaza langa mine. sta cateva minute, vede ca nu-i raspund si se hotaraste sa ma traga de maneca. hei, nu mai auzi, ce ai, esti indragostita? vorbeste lumea cu tine si tu nu raspunzi?
scuza-ma, ii raspund. nici nu te-am vazut. ma gandeam. ...da, ma gandeam la el si nu aveam chef sa-mi intrerupa cineva gandurile.
ce faci femeie, nu te-am mai vazut de ceva timp. te-ai casatorit, ai copii, lucrezi, ce-i cu tine? ma intreaba ea... nu-mi sta in fire sa raspund in doi peri, dar azi chiar nu am chef de nimeni... ei, lucrez, ii spun... gata, am ajuns, trebuie sa cobor. ne mai auzim, ii spun si ma ridic de pe scaun; te sun eu. mai ai telefonul din facultate? o intreb. da, imi raspunde ea. ok, ii spun, ne mai auzim. si cobor grabita. sunt fericita pentru inca zece minute. pana la serviciu nu ma va mai deranja nimeni... ma voi putea gandi la el linistita... la ochii si la zambetul lui. sunt fericita.
dupa cateva ore...
suna telefonul. absorbita de munca nici nu mai vad cine ma cheama. alo? se aude. da, raspund teleghidata... o fractiune de secunda si... simt un nod in gat, indepartez telefonul de la ureche si vad cine este... este el... ma pierd in cuvinte si ganduri... ce faci, ma intreaba? uite... la munca, ii raspund.
vreau sa-l vad, imi spun in gand, sau cel putin asa am crezut ca fac. ok, trec pe la tine... realizez ca gandurile mele s-au auzit si-n telefon. ok, te astept, ii raspund cu sufletul la gura. ce e? am spus ceva, de ce razi? nu rad, ii spun, hai ca te astept la o cafea. o pleiada de emotii ma coplesesc. incep sa transpir... las tot ce lucram pana sa ma sune si-mi pun fata in palme. imi vine sa plang. de ce ma comport asa copilareste, nu sunt eu, ce dumnezeu se intampla cu mine? ce mi-a facut omul asta de m-am transformat atat de radical? de ce m-a indragostit de el? de ce?
astept sa vina...

Obsesii... obsesii... obsesii...

Obsesiile noastre… usor de spus... suntem un "popor de obsedati"... de celulare de ultima generatie, visam la masini cu tractiune (eventual decapotabile), LCD-uri, bormasini, vile cu piscina, haine de firma, laptop-uri, emisiuni TV (evident, cele „culturale” si stirile siliconate)... toate reducandu-se la un singur cuvant: sex. Explicatia: ai celular de ultima „fitza” (ca sa ma exprim cool, in varianta messenger), numai vorbesc de masina decapotabila, sau un LCD cat peretele sufrageriei, o casa cu turnulete din care se aud suav strofele clasicului Guta, haine din care rasar etichetele firmate D&G/Armani/Calvin Klein/Versace/Cavalli/Boss... da, poti face cuceriri, de-o seara... deci ai parte de sex... Evident, cele atrase vor fi siliconatele de Dorobanti si Bamboo, pasionatele de Nicoleta Luciu si sora, Columbenii, Zavoranu si mama, Bahmuteanu si Prigoana, Simona Senzual, Bianca „lui Bote”, Morosanu si sotia, Elodia si Diaconescu, etc. Intr-adevar, un popor plin de cultura... Otv, Acasa, Antenele, Euforia, etc. cu ale lor emisiuni educative... cultura necultivata!
Obsesiile mele... greu de spus... sunt nesemnificative in comparatie cu cele enumerate mai sus...
Da, ma obsedeaza gandul ca nu-mi va ajunge o viata pentru a-i spune „te iubesc” jumatatii mele... ca nu voi putea ajunge sa vad Egiptul, ca nu voi apuca momentul in care vom putea spune ca traim intr-o tara civilizata. Alte mici obsesii: curatenie milimetrica; albul bucatariei si al baii; culoarea albastra (evident); unghiile ingrijite; ordinea in sifonier, baie si bucatarie; gemuri curate... off, sunt cam obsedata...
Sunteti si voi "obsedati"?

Amintiri de la miezul noptii

ma priveste si ma intreaba ce fac. il privesc si ii raspund... si parca ceva ma impiedica sa-i spun tot ce simt. isi arunca o privire. ma intreaba. il privesc si nu ma mai satur de el... ii raspund. pleaca... iar eu ma intorc la ale mele... asa a fost astazi... ieri a fost diferit. maine cine stie? nu vreau sa stiu! mizez pe hazard...

ajung acasa. ma asez intr-un colt pe fotoliu, las tigara sa arda si-mi aduc aminte... totul s-a petrecut intr-o seara. in timp ce tigara arde lent, imaginile din noapte se deruleza timid prin fata mea... sub dus mangaieri interzise.soapte timide.graba de a ajunge in caldura patului, sa ma stranga in brate, sa ma invaluie cu parfumul pielii, sa ma sarute cu gandul si sa-mi sopteasca cu inima cat de mult ma iubeste.fiorii buzelor cand ma saruta, emotia atingerii, caldura soaptelor... pasiunea cu care ne-am sarutat si flacara din partida de amor... da, este diferit... si da, maine stiu ce fac. numai mizez pe hazard. il voi invalui cu soapte de „te iubesc”, il voi imbratisa in mii de sarutari si ma voi indrepta cu pasi repezi catre fiinta lui.il voi inchide pentru totdeauna in inima mea, iar cheia fericirii o voi arunca in marea dragostei ce i-o port, de frica sa nu-l pierd. iar cand va redeveni parte din mine, cand mii de iubiri vor face cat a noastra, cand mainile lui imi vor atinge din nou chipul imbujorat, cand cuvintele vor fi indeajuns, voi transforma o ora din prezent intr-o secunda cu el... dar tigara s-a terminat.suna telefonul si ma trezesc. am visat. l-am visat pe el. eram si eu. de fapt, eram amandoi, uniti de focul iubirii...

Astazi...iubesc si atat!

Asa cum simt eu astazi, sunt convinsa ca ai simtit si tu macar o data in viata...
Astazi nu sunt rationala... nu scriu eu... scriu gandurile mele indrumate de suflet... asa ca daca nu sunt coerenta sa stii motivul cauzator de erori...

Astazi vorbesc despre iubire... astazi, vreau sa iubesc din nou... sa fiu iubita... maine nu exista!
Ma simt pustiita de mine, nu ma recunosc... vreau sa ma indepartez de mine, sa ma detasez de fiinta visatoare si sa ma intorc pentru o clipa la cea rationala. Vreau sa iubesc rational, dar nu pot! sentimentele prea puternice ma coplesesc... Maine nu exista, da nu vreau sa stiu cat de mult voi iubi maine... vreau sa fug de mine, sa ma ocolesc atunci cand ma intalnesc cu a mea constiinta...
Nu ma intreba nimic! Nu-ti spun de ce iubesc! Intreaba-mi inima ce ganduri am; intreaba-mi constiinta ce sentimete am. Nu ma intreba nimic pe mine de mine! fiindca nu stiu cine sunt si ce vreau... Se stie doar ca iubesc... dar eu nu suflu un cuvant... Se zice ca-i iubire, da, recunosc, sunt dependenta de iubire... hmm, ce ganduri am? Marturisesc ca vreau sa miros vantul pe pielea lui, sa-i simt culoarea ochilor in inima adanc... iar buzele lui sa-mi mangaie pielea... dar ce vorbesc... sunt nebuna de iubire...
E noapte... da, se apropie maine... ziua de maine, despre care nu vreau sa stiu nimic astazi.
Intre doua zile este doar o noapte... una lunga... poate prea lunga pentru suferinta fiintei mele... vreau sa port in gand chipul lui si clipa cand se va intoarce la mine... spre mine... cand va fi, cum va fi... nu stiu, sper doar sa fie... Sper sa-si deschida inima si sa ma lase sa-i bat la usa sufletului, sa-si acorde o sansa... sa vada cum este sa fii iubit... si va fi iubit pentru ca este si acum... dar in tacere...
Astazi iubesc... si iubesc fara ca el sa stie... si in tacere sufletul imi plange... fara ca lui sa-i pese vreo clipa de sentimentele mele... si iubesc... si zambesc, dar nu sunt eu... nu ma regasesc. Mi se vorbeste dar nu aud, vorbesc dar nu stiu ce... sunt intr-o lume plina de iubire, regrete, dorinte... o lume a mea, unde vreau, sper, astept, imi doresc... vreau sa iubesc mai mult...
Si iubesc cu toata fiinta mea... si astept sa se intample ceva, cu toate ca sunt constienta ca nu se va intampla nimic... dar eu astept... si iubestc... si sper... si astept in zadar...Nimic! Nu se va intampla nimic... niciodata, pentru ca el, la randu-i iubeste... si el asteapta... si spera sa fie iubit...
Si zambetu-i perfid si rascolitor ma face sa ma intreb... de ce nu eu?
Si totusi... exista speranta... si totusi exista priviri si ganduri... si insomnii... si vise... si dorinte... si fiori... sa dau lumii de stire? Da iubesc doi ochi...
Si iubesc cu groaza. Si mi-e mila de mine pentru ca stiu ca intr-o buna zi voi suferi pentru ca am indraznit sa visez cu ochii deschisi la ochii aceia... si o voi lua iar si iar de la capat... sperand... asteptand... dorind... visand.
Astazi nu sunt rationala... astazi doar iubesc... iar dragostea nu cunoaste reguli, nu stie sa asculte de ordine si sa se supuna constiintei... astazi, ca si ieri, sau alaltaieri, si mai putin ca maine... iubesc. Respir iubire, beau iubire, visez iubire si sper sa iubesc in continuare cu tot atata patima ca si pana acum... iubiti-va mult! este tot ce va pot ura...

Lacrimile ploii

Lacrimile ploii

de G.Sandu

dansul ploii pe cerul sufletului

imi topeste norii gri, iar

cand ma privesti, cand ma gandesc...

ce simplu e sa spui:

te iubesc asa cum esti

 iar pasii ploii din sufletul meu

si dansul lunii din al tau

fac cerul ochiilor tai

sa respire intreg universul,

sa-mi cante iubirea.

si totusi...

dansul ploii pe cerul sufletului

zboara praful stelelor

departe in linistea marii

si ma fixeaza in mii de ganduri...

iar clipa eterna a lacrimilor mele

imi topeste pagina inimii
iar lacrimile din dansul ploii

imi topesc cerul sufletului...

In cautarea Eului

Stiu cine esti....
de G. Sandu


nu vreau sa-ti rasfoiesc gandurile
in simtirea noptii reci.
nu vreau ca razele lunii
sa alunge marea fara valuri.
vreau doar sa deschid orizontul inghetat,
iar luna, albita de ganduri adunate,
sa rasfoiasca prin sufletul tau
in cautarea zborului surd...


vreau doar sa-ti simt gandurile!
iar aerul cald al vietii
sa ma intrebe neincetat
stii cine sunt?
iar aripile iubirii
sa-mi zboare in vis
sa-mi inalte dragostea
in infinitul sufletului
ca sa-mi pot spune
stiu cine esti...
tu esti eu, iar eu sunt tu...

...toata viata am alungat persoanele din jurul meu de teama de a le lasa sa intre in sfera mea personala... cand am decis sa vorbesc lumii, aceasta mi-a oferit in schimb mai multe deziluzii decat raspunsuri si fericire...

Viata in imagini

De ziua mea, va ofer....

Iubirea in imagini 

Trezeste-te

Zambeste

 Invata

 Descopera

 Simte

Intreaba-te

 Asculta

Afla

Asteapta

Descopera-te

Plangi

Riposteaza

Tipa

Supara-te

Fii mare

Fii barbat

Fii femeie

Iubeste

 Protejeaza

 Fii tu insuti

Roaga-te

Fii calm

Traieste-ti viata

FII TU!

Viata este iubire, iubeste-o!

Iubirea este tot ce am... deci...

Viata este o sansa... pentru a iubi

Viata este frumusete... iubeste-o!

Viata este bucuria... de a iubi

Viata este un vis... al iubirii infinite

Viata este o provocare... pentru iubirea neimpartasita

Viata este datorie... iubeste mai mult!

Viata este un joc... joc nebun al iubirii

Viata este pretioasa... iubeste-o!

Viata este bogatie... a sufletului indragostit

Viata este iubire, bucura-te!

Viata este mister... al iubirii nedescoperite

Viata este promisiune... pentru iubirea vesnica

Viata este tristete... cand uiti sa iubesti

Viata este un imn... al iubirii, canta-l!

Viata este o lupta... in cautarea iubirii

Viata este aventura... incearca iubirea pura!

Viata este fericire... iubeste-o!

Viata este Viata, iubitea este tot!

Sursa: Adaptare dupa "Imnul vietii" de Maica Teresa,

http://dariasme.blogspot.com/2010/03/imnul-vietii-maica-tereza.html

Dincolo de nesimtire

Neuronu' fermecat

Stai linistit in fotoliu, rasfoiesti o carte cu pagini ingalbenite de vreme si imbibate cu parfum de secolul al XVIII-lea si incerci sa-ti imagnezi cum Jane Eyre (din romanul cu acelasi nume) si dl. Rochester se tachineaza pe seama lui Adele, fiica celui din urma. Printre crapaturile foilor, mireasma cafelei aburinde te invaluie, indemnandu-te parca sa termini aventura dint-o sorbitura.

E 11 noaptea. Luna plina. Linistea stelelor este tulburata dint-o data de G... Guta. Vecinul de la 4 si-a adus aminte ca are datorii la intretinere si indemnat de duhoarea votcii de la magazinul din colt a decis sa ma faca sa ascult trilogiile internationalilor Guta, Salam si ai tuturor derivatelor lor.

Deh, s-a zis cu lectura mea, pot sa ma duc sa fumez o tigara, sa ma uit la stele... Se intampla ca, odata la 2-3 zile, cel de la 4 sa ma agaseze la ore tarzii cu muzica „clasicilor in viata". In restul saptamanii sunt altii, cel de la scara alaturata, altul de la etajul 1 si cel de la blocul din fata.

De, e criza, sunt someri, multi au ramas fara locurile de munca... iar babuinii au inceput sa se dea in spectacol, sau mai bine spus sa prezinte publicului larg laturile pe care le asculta cu atata patos... Ma intreb, ca un muritor ce sunt, de ce unii sunt atat de plini de ei, de indolenti, de marlani neciopliti (suna a pleonasm)? Ce te face sa crezi ca esti deasupra tututror si ca daca tu ai chef sa asculti manele la 11 sau la 12 noaptea, o poti face, fara sa-ti pese de ceilalti??? Ce te face sa crezi ca daca dai muzica la maxim esti cineva? vrei sa demonstrezi ca ai aparatura audio de ultima ora? ca esti smecher? ca esti... ce? tot un nimic ramai, care scuipa pe strada si care isi arunca folia de la pachetul de tigari in tufis (ca sa nu te vada nimeni...), care isi pune ring tone o melodie de-a lui Guta, care se da cu toata sticla de aftershave de-ti muta nasul cand ii treci pe langa, care se da cu gel findca asa a vazut la Beckham, care poarta blugi rosi fiindca asa poarta idolul drogat Mutu, care isi spala masina (mostenire de la tata) in fata blocului pentru ca nu are bani decat de o punga cu seminte, care dispune de cel putin un vocabular elevat ce cuprinde obligatoriu cuvintele de baza „fa, baga.....-as, p..a, pi...da, zdreanta, su..i, m..e” si alte astfel de glose pline de semnificatie...

Cobori scarile minunate ale blocului, la fel de gri ca si pe vremea raposatului, si faci slalom printre fecale si balti de urina ale bestiilor marletilor, „cocalarilor” de bloc, asa cum au fost ei supranumiti”. Daca biata jivina a stat in casa pana cand stapanul „responsabil” s-a hotarat s-o scoata afara... s-a „razbunat” de toata frumusetea in mijlocul holului si pe trepte. Sa puna mana sa stranga? No, da ce vecinii nu pot avea si ei putin noroc?!?... Oricum, cand iti plimbi cainele/pisica e prilej de etalat zalele de la gat, obligatoriu scoase peste pulover, iar ceasul Rolex, luat din piata de la taraba, e musai sa se vada! Numai vorbim de geaca Armani, „baschetii” Adisas, budigaii Bote si pantofii Albu... sunt deja lucruri marunte fara de care insa, personajul tragico-comic nu exista!

Hmmm, ma gandesc cu groaza ca se apropie sarbatoarea de Pasti. Sa vezi picnic in gradina blocului, gratare care sfaraie si fum mai rau ca la combinatul Mittal Steel. M-am intrebat de multe ori ce face neuronul in capul unuia de face gratar in spatele blocului, cred ca se plictiseste de singuratate... Cum Dumnezeu sa faci gratar stiind ca, conform legilor fizicii, fumul urca si mai si miroase, de aia e fum!! Fiind o mana de oameni, 2-3 la numar, care-si etaleaza veleitatile de bucatari in aer liber, oare nu se intreaba cum de cei care ies in permanenta sunt numai ei? de ce oare locatarii celorlalte apartamente sau de la blocurile vecine nu ies niciodata??? Oare sunt toti prosti? Ce tampiti suntem cu totii! sa ne facem gratare in casa, sa iesim, zic, ca tot nesimtitu’ sa afumam un cartier intreg!!! Ce mama ma...., doar suntem in Romania, tara in care „la 99% dintre romani le plac manelele”.........
Ipse dixit!

Inca nu ati vazut nimic - Einstein in actiune

Pisica... suparata

Ceva dragut: EL vs EA

Un zambet pentru a incepe saptamana cu bine. hugs

Liberi intr-o lume captiva

Lumea super tehnologizata sau "hi-techlife" in care traim ne-a indobitocit atat de tare incat am ajuns sa ne reinventam. Acum in loc sa ma numesc Gabriela, pot fi "zizi", "mimi", "caesar", "bitzulica", "bibitzu" (obligatoriu cu litere mici), in fine, pot fi cine vreau, chiar si leul din savana...

Daca in urma cu 20 de ani mi-ar fi spus cineva ca vom ajunge sa ne cream lumi virtuale si ca intreg cosmosul se va roti in jurul internetului, i-as fi spus ca este nebun... Sa fi involuat oare, in loc sa evoluam?

Nu vreau sa para ca refuz cursul firesc (sau nu) al societatii in care traiesc, insa trecerea de la mirosul paginilor de carte la un simplu click parca a fost cam brusca... Daca dai iama intr-o biblioteca vei observa ca s-a cam pus praful pe paginile ingalbenite de timp, iar daca dai cu privirea de doua trei persoane, inseamna fie ca au lecturi obligatorii la examen, fie sunt nostalgici de care microbul computerului nu s-a lipit...

Suntem liberi... sa ne construim ce realitate vrem... orice... putem fi ingineri, doctori, profesori, patroni, etc. insa aceasta pseudo-realitate se sfarseste odata cu "log off"-ul, impactul cu realitatea inconjuratoare devenind ucigator. Literatura de specialitate catalogheaza persoanele care aleg sa-si traiasca viata pe internet ca fiind singuratice, fara viata sociala, apatice si introvertite.

Nu putem nega si/sau refuza nivelul la care s-a ajuns din punct de vedere tehnologic, insa daca tot suntem "dependenti" de p.c. si implicit de w.w.w. sa incercam sa nu ne mai negam identitatea, sa incercam sa ne asumam ideile, principiile si idealurile. Cum poti spune ca ai vorbit pe net cu "mentoru'" si ca ati facut schimb de idei, principii si idealuri cand interlocutorul tau, fara sa-si asume identitatea, ar trebui sa-ti dea inteles din start ca nu are incredere in sine si ca este de fapt, o reflectie nefericita a mintii sale.

Se intampla sa ne refuzam identitatea din cauza fricii de a fi judecati? Ne este frica sa ne expunem ideile, sa spunem ceea ce gandim? De ce sa ma feresc de mine, la urma, de ce sa-mi fie teama de judecata altora?... greseala este umana, numai asa putem invata sa fim mai buni...

Iubeste si vei fi iubit!!! Fii tu si nimeni altcineva!!! Zburati unde va poarta inima!!! Iubiti iubiti iubiti si veti fi mai buni!

Cine stie sa-mi raspunda?...

Linistea albastra

Satula de indiferenta asurzitoare, de rautatea patrunzatoare si de ploaia de cuvinte acide a celor din jur, am decis sa renunt, pentru cateva minute, la ipostaza de romantic si sa ma avant in cea de fiinta care cauta raspunsuri la cele mai simple intrebari existentiale...

De ceva timp ma chinuie cateva ganduri.... Vreau sa stiu....

De multe ori m-am intrebat de ce suntem atat de rai? De ce nu ne mai pasa de cei din jurul nostru?

De ce am iutat sa iubim? De ce nu mai reactionam la suferinta celor din jur? De ce cautam doar sa profitam? De ce, de ce???

Suntem preocupati doar de binele nostru (imediat)? Suntem mai lacomi din saracie si proasta educatie? Suntem egoisti pentru ca incercam sa ne cladim o lume "utopica" in care binele nostru trebuie sa primeze?  De ce ne simtim mai bine cand aproapele nostru sufera, stiind ca este cineva intr-o situatie mai grea decat a noastra? Profitam de tot fiindca suntem constienti ca nu vom putea accede niciodata la perfectiune si la ideal?

Suntem rai pentru ca am iutat sa iubim?

De ce nu mai iubim? Am iutat? Nu mai stim cum este sa ai sentimente inaltatoare?

Voi cauta raspunsurile uitandu-ma in privirile oamenilor de pe strada, din autobuz, la locul de munca, la vecini si de ce nu, in oglinda... Voi stiti raspunsurile?

Eu inca le caut... linistea marii si a cerului... linistea albastra...

Chestii care ma irita de mor

Analfabetii, agramatii si toate derivatele lor.

Astazi, fiind in prima zi de concediu, mi-am aruncat si eu putin ochii pe net... unde ce sa vezi... articole ce acopereau toate domeniile... si analfabeti care-si dadeau cu parerea pe marginea lor... oh my God...

Imi vine sa mor cand il aud pe X-ulete ca intr-o propozitie cu 5 cuvinte, 3 le greseste si mai pune si virgula intre subiect si predicat. Poate sunt putin ipocrita, dar nu-mi pica tocmai bine cand un terchea-berchea cu 1 clasa mai mult decat trenu’ vine si o face pe filosofu’ si-ti rade in fata... Lasand modestia la o parte, poate nu sunt eu de la Academia Romana, dar 16 ani de scoala, prin tara si straiatate, ma fac uneori, sa ma scarbesc de ceea ce vad si aud prin jurul meu.

Este drept, o mai comit si eu, 80% din cazuri cand sunt foate obosita, 10% din neatentie si 10%, ca sa fie echitate, din prostie. Dar cand tu „cobori jos” si „urci sus” de 100 de ori pe zi, incepi toate propozitiile cu „deci” si spui ca trebuie sa „scriti”, iar daca nu „sti” ceva sa cereti ajutor... spune-mi tu cititorule, care stai acum si lecturezi randurile astea, daca nu-ti vine sa urli...

Te loveste in moalele capului atunci cand auzi „tu sti ca...” sau „mai este foi” (la naiba sa le ia de foi „ca este multe ele”)... Trebuie trimis/a in padure sa se alinieze suratelor necuvantatoare, mare favoare ne-ar face!

Apropo de cuvinte prost amplasate... De 8 martie, maoritatea doamnelor si domnisoarelor pe care le cunosc s-au dus in diferite „locatii” pentru a vedea diversi indivizi agitandu-si posterioarele date cu ulei parfumat... total disgratios... Ok, s-au dus in „locatii” ele... la un simplu search pe „goagle” gasim urmatoarea explicatie: locatie = Chirie plătita pentru un lucru luat în folosinta/inchiriere... deci, nu inseamna „loc”, cum nici „irefutabil” nu inseamna „ne...”. Daca mai vine cineva la mine sa-mi spuna „sti, nu vrei sa cobori jos sa bem o cafea”... ma urc pe pereti... nu mai vorbesc cu nimeni decat cu cei care stiu sa lege minim 6-9 cuvinte intr-o propozitie si care au ceva de comunicat.

Gata.... m-am eliberat.... am avut o zi prea relaxanta....

Aripile lui Pegas

Un cal inaripat zboara pana in Olimp si devine slujitorul lui Zeus. La moartea sa, Zeus ii consacra pe cer sub forma unei constelatii.

Acesta este drumul parcurs de un suflet indragostit.

Zboara inarmat cu sentimente de nepatruns, vede ce altii nu pot vedea, isi ascunde frica si dragostea in cuvinte, vorbeste cand altii nu o pot face, este criticat si iubit in acelasi timp.

Depasind cadrul ingust al propriei sale existente, sufletul indragostit descifreaza "vesnicia acelui miez universal neatinsa decat prin cuvant". Sentimentele se identifica cu vesnicia si supravietuiesc mortii si suferintei si nu pot fi atinse de disparitia si distrugerea individului.

A fost si este o dragoste pura, iar dragostea neconditionata alunga superstitiile si miturile socotite ca ramasite ale unor veacuri de bezna...

ti cercherò

love poem

miezul noptii

de G. Sandu

 

vreau sa-mi spui

te mai gandesti la mine?

imi bate in piept

durerea surda a inimii si...

...nu mai inteleg nimic...

cand iti vorbesc nu ma auzi,

dar vreau, vreau sa stiu

la apusul zilei, cand rasare luna,

te mai gandesti la mine?

spune-mi, ma cauti

acolo unde gandul

cauta sa te gaseasca

spune-mi,

vei naste asa cum naste dragostea?

la miezul noptii sa-mi spui ca ma iubesti,

sa-mi strangi inima cu iubirea ta

sa-mi spui ca esti al meu,

sa ma strangi la inima ta

iar la apusul lunii, cand rasare ziua,

sa-mi spui, te mai gandesti la mine?

Poem

Spune-mi

de G. Sandu

merg mai departe

unde? nu stiu!

vreau sa te vad,

sa te simt,

imi lipsesti.

nu am sens

nu vreau sa merg mai departe!

vreau sa te iubesc,

sa te schimb,

sa ma iubesti,

vreau... dar...

merg mai departe!

viata mi-o schimb eu

viata care m-a dezamagit,

viata fara tine.

spune-mi,

cine sunt pentru tine?

spune-mi,

ce insemn pentru tine?

spune-mi,

cum sa-mi schimb viata ?

spune-mi,

cum va fi ea fara tine?

spune-mi ca nu ma lasi

schimba-mi viata cu tine

iubeste-ma!

spinul iubirii tale

imi strapunge lacrimile

si...

vreau sa te iubesc,

sa te schimb,

sa ma iubesti.

cum va fi viata fara tine?

spune-mi ca nu ma lasi

schimba-mi viata cu tine

imi amintesc de tine,

stiu ca te iubesc,

vreau sa te iubesc,

schimba-mi viata cu tine!

fii inima mea

vreau sa ma iubesti...

Poezie, poezie

Cum faci

de G. Sandu

 

in potopul de ganduri

vreau... sa-ti strang iubirea

sa-ti cant dorinta

am nevoie... de tine

ca primavara de soare

ca fluturele de-o floare...

cum faci sa ma indragostesti de tine?

cum fac sa te indragostesc de mine?

in vis am nevoie de tine

in gand sunt dependenta de tine

cum faci sa ma indragostesti de tine?

cum fac sa te indragostesc de mine?

iubire...

dragostea mea este

setea de tine

ploaia de argint ce ne topeste

vantul iubirii ce ne poarta pe aripile norilor

si plang ploaia.

cum faci sa ma indragostesti de tine?

cum fac sa te indragostesc de mine?

timpul topeste fuga iubirii

ploaia de argint timpul iubirii

mahnita pe timpul ploios

pe ploaia de argint

salut norii ce trec, alungand dragostea noastra

cum faci sa ma indragostesti de tine?

cum fac sa te indragostesc de mine?

te iubesc pentru ca

norii din inima mea si buzele tale

respira aerul tau

devin una cu tine

iar eu...

cum fac sa ma indragostesc de tine?

cum fac sa te indragostesc de mine?