Tacerea albastrului a facut ca sunetul culorii sa se astearna pe panza de sasiu. Culorile au innebunit la auzul pensulei, iar gustul libertatii a capatat alte nuante... se simteau ca intr-un dans nebun in care doreau sa arate ceva. Atunci am intervenit eu si iata ce a iesit:
Fara iubire suntem o mare de pulbere in oceanul vietii.
9 sept. 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)