Fara iubire suntem o mare de pulbere in oceanul vietii.

Fara iubire suntem o mare de pulbere in oceanul vietii.
"Cinstesc in tine locul unde isi are originea intregul univers. Daca te afli in acel loc in tine si eu sunt in acel loc in mine, inseamna ca suntem un intreg". Namaste tuturor!
Se afișează postările cu eticheta noi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta noi. Afișați toate postările

10 apr. 2010

Tocchi a distanza

Scrivi migliaia di messaggi e ti addormenti pensando a come spedirli. Ti sei chiuso dentro di te. Scrivi, poi mi chiami. Ti rispondo: Sto bene. Ma dimmi, come puoi pensare che io “sto bene" se tu non sei vicino a me, non vedi che ti racconto bugie? Mento me stessa, mento te, ma credo in noi due. Lontana dai tuoi occhi, ho provato a non supplicare l’amore e di non farmi illusioni, io ho solo pensato con tutto il mio essere in noi.
All’unisono i nostri cuori hanno superato l’ombra del passato ma le nostre anime hanno trionfato, nonostante i secoli che ci hanno separati. Quanti sacrifici e quante lacrime hanno lavato i nostri occhi, che nostalgia straziante ci ha accompagnato per tutto questo tempo che è trascorso da quando non ti ho visto... Abbracci muti a distanza, parole dolci con cui mi coccolavi, e che prendevano il sapore dalle tue labbra, tocchi sordi e tatti blu ci hanno fatto volare insieme verso l’infinito, verso il nostro nido di ricordi che sembrano di un altro secolo decifrati. Così nacque il nostro universo blu, dalle nostre emozioni stellari. I messaggi in cui dicevi che ti manco hanno fatto svanire tutta la distanza che ci separava, e la voce del telefono mi ha dato la forza per tenerti vicino. Grazie perché mi hai insegnato a non avere paura di amarti.
Dopo tre secoli da quando non ti ho visto, i nostri occhi si incontreranno di nuovo; le punte delle nostre dita tremeranno al suono del tuo tocco, le mie labbra seccate d’amore fioriranno come due boccioli di rosa blu in un vaso con acqua limpida, i miei feeling torneranno finalmente a vivere. La notte farà svanire la distanza tra noi due e il colore vuoto dei tuoi occhi; spezzami il cuore con il tuo sguardo, solletica le mie labbra con la tua mente, lascia la notte catturarci insieme.
Non ti amo per quello che sei, ma per quello che sono io quando sto con te, perché hai dipinto il tempo dentro di me, hai lucidato le mie emozioni e mi hai fatto vedere con il cuore.

1 apr. 2010

sms de iubire

e trecut bine de miezul noptii. ma gandesc la el, la ceea ce s-a intamplat intre noi. filmul pasiunii imi ruleaza prin fata ochilor si totusi tind sa cred ca a fost un vis. simt nevoia sa ma ciupeasca cineva, sa-mi spuna ca a fost adevarat. dar nimeni nu-mi poate raspunde; stim doar noi doi. as vrea sa-l sun, sa-l aud macar... stiu ca e tarziu, dar vreau sa-l simt, sa stiu ca se gandeste si el la mine.
nu stiu de ce, dar presimt ca nu doarme... inchid ochii si retraiesc clipele pasiunii. sms. dormi? tresar. stiam ca este el. ma gandeam la tine, ii raspund. la scurt timp suna telefonul. in secunda aceea am stiut ca ma iubeste cu adevarat. am stiut ca daca nu insemnam nimic pentru el nu se gandea la mine la o ora atat de tarzie in noapte.
- ce faci, de ce nu dormi?
- de ce nu dorm, sa-ti spun?
- da...
- din cauza ta. ma gandeam la tine, la ce s-a intamplat azi...
- stii ca te iubesc? ti-am spus astazi?
- nu, adica...da, nu stiu... am uitat... sunt amnezica. ce spuneai?
- ziceaaam ca te iubesc...
- aaa, acum mi-a revenit memoria, da... mi-au revenit si simturile... si eu te iubesc...
- mi-e dor de tine. sa stii ca si eu ma gandeam la ce s-a intamplat azi cu noi...
- ce s-a intamplat?
- aaa, da, iar esti amnezica....
- doar cand vreau... sa auzim... ce s-a intamplat azi?
- de unde sa incep... da, s-a intamplat ca am cunoscut o fata de care m-am indragostit pana la nori si pe care maine vreau sa o revad. maine dimineata, la prima ora, sunt la tine...
- .... atunci te astept. sunt singura acasa... sa stii ca si mie mi-e dor de tine... imi lipsesti... [...]
- noapte buna...

31 mar. 2010

Focul iubirii

se prefigura o zi obisnuita... dupa cateva ceasuri insa, totul a luat o turnura decisiva pentru mine. simteam deja cum intreg universul complota pentru mine. parea ireal. vreau sa ne vedem mai tarziu la mine ca sa vorbim linistiti... sunt cuvintele care au rezonat cu mine ceasuri la rand...
dupa o zi de munca urma sa ma gandesc si la mine. la el. la noi. la intalnirea noastra. imi era teama de cum voi reactiona. imi era teama sa nu-l dezamagesc. imi era teama de mine. si totusi... parea un vis desi nu era. ajunsa acasa, am urmat un intreg ritual de pregatire pentru marea intalnire. dintr-o data am devenit stangace, am inceput sa ma impiedic de mine prin casa in cautarea unei tinute adecvate. dupa cateva ceasuri de freamat am gasit solutia cea mai simpla. nu vroiam sa par sofisticata, nici nu sunt... m-am gandit sa merg pe ceva simplu. mi-am aruncat pe mine o bluza lejera si o pereche de jeansi si am sarit in primul taxi care mi-a iesit in cale. drumul de10 minute mi s-a parut o nebunie, parea interminabil. si fiindca era prima data cand „ne intalneam”, l-am sunat pentru a-mi da indicatii. ajunsa la destinatie vad cum din scara blocului apare o silueta cu un imens buchet de trandafiri. in centrul buchetului... un un trandafir negru! era cel din mesaj [...]
[...] intram in casa. lumina de-abia reuseste sa penetreze camera. ne asezam trupurile aprinse de dorinta pe canapea. ne mangaiem din priviri. se aude vocea linistii. il ating timida. incep sa ii simt parul printre degete si rasuflarea din ce in ce mai aproape. ne iubim.. inchid ochii pentru o clipa iar el, imi atinge sufletul cu sarutari fierbinti. ardem de dorinta de a ne simti un tot. intunericul albastru ne invaluia trupurile. pielea mea incepe sa respire din el. buzele lui gusta din mine. ne creste pulsul. ma invaluie cu trupul sau si devenim un intreg. atingeri duioase ne picteaza corpurile nude. prindem aripi si incepem sa zburam spre fericirea absoluta. sunt focuri care nu se sting... imi zambeste protector si imi sopteste te iubesc. isi lipeste buzele de obrazul meu. te iubesc mai mult decat iti poti imagina, si suspina. simt fiorii atingerilor si zburam. ne inaltam catre infinit. te iubesc, ii raspund.
briza iubirii ne-a prins pe amandoi, iar universul nostru a luat fiinta. ne dam seama ca suntem facuti unul pentru celalalt. ne alintam cu vorbe dulci, ne sarutam cu ochii si inima, iar buzele inrosite de atata foc simt pasiunea dintre noi. ne iubim... ne simtim unul si acelasi, un singur sarut, o singura inima, o singura iubire, o singura ea... un singur el... adica noi doi...

27 mar. 2010

O zi obisnuita

5:45. suna alarma telefonului. ma trezesc cu greu si brusc ma apuca migrena. stiam ca toate cuvintele dulci pe care mi le-a spus incepeau sa se destrame in linistea noptii. incep sa transpir si incet incet simt cum ma trezesc la realitate. realizez ca a fost un vis. unul frumos din care nu as fi vrut sa ma trezesc. ma ridic totusi din pat, imi arunc trei pumni cu apa rece ca gheata pe fata si ma duc sa-mi fac o cafea care sa-mi mai aline din durere. deja sunt cu moralul la pamant. ma gandesc la ce voi face astazi cand il voi vedea... pentru ca il voi vedea, sau cel putin asa vreau sa cred... fumez doua tigari una dupa alta, gandindu-ma la el [...]

*uneori vreau sa opresc totul in loc, sa numai plece de langa mine, sa-i simt suflarea si mirosul pielii, sa-l simt langa mine...uneori vreau sa ma privesca in continuu, sa-l simt ca ma doreste...
*uneori ma intimideaza atat de tare incat vreau sa plece si totusi, daca ar pleca, mi-ar parea rau ca nu este langa mine...
*uneori il iubesc atat de mult, alteori il urasc pentru ca m-a facut sa ma indragostesc atat de tare incat nu ma mai recunosc...
*uneori vreau sa nu il mai iubesc pentru ca sunt constienta ca la un moment dat voi suferi mai mult decat voi putea duce... stau si ma gandesc la mine, la ce vreau de fapt... vreau sa-l iubesc!, imi raspund mereu, sa fiu iubita de omul asta! de ce ma priveste asa? de ce imi zambeste daca nu simte si el ceva?
...se temina tigara si realizez ca sunt in intarziere. ma panichez pentru ca nu-mi sta in fire sa intarzii. ajung in statia de autobuz. vreau sa fiu singura, sa nu intalnesc pe nimeni cunoscut... vreau sa ma gandesc la el... sunt atat de captata de gandurile mele incat nici nu aud cand ma saluta o fosta colega de facultate. se aseaza langa mine. sta cateva minute, vede ca nu-i raspund si se hotaraste sa ma traga de maneca. hei, nu mai auzi, ce ai, esti indragostita? vorbeste lumea cu tine si tu nu raspunzi?
scuza-ma, ii raspund. nici nu te-am vazut. ma gandeam. ...da, ma gandeam la el si nu aveam chef sa-mi intrerupa cineva gandurile.
ce faci femeie, nu te-am mai vazut de ceva timp. te-ai casatorit, ai copii, lucrezi, ce-i cu tine? ma intreaba ea... nu-mi sta in fire sa raspund in doi peri, dar azi chiar nu am chef de nimeni... ei, lucrez, ii spun... gata, am ajuns, trebuie sa cobor. ne mai auzim, ii spun si ma ridic de pe scaun; te sun eu. mai ai telefonul din facultate? o intreb. da, imi raspunde ea. ok, ii spun, ne mai auzim. si cobor grabita. sunt fericita pentru inca zece minute. pana la serviciu nu ma va mai deranja nimeni... ma voi putea gandi la el linistita... la ochii si la zambetul lui. sunt fericita.
dupa cateva ore...
suna telefonul. absorbita de munca nici nu mai vad cine ma cheama. alo? se aude. da, raspund teleghidata... o fractiune de secunda si... simt un nod in gat, indepartez telefonul de la ureche si vad cine este... este el... ma pierd in cuvinte si ganduri... ce faci, ma intreaba? uite... la munca, ii raspund.
vreau sa-l vad, imi spun in gand, sau cel putin asa am crezut ca fac. ok, trec pe la tine... realizez ca gandurile mele s-au auzit si-n telefon. ok, te astept, ii raspund cu sufletul la gura. ce e? am spus ceva, de ce razi? nu rad, ii spun, hai ca te astept la o cafea. o pleiada de emotii ma coplesesc. incep sa transpir... las tot ce lucram pana sa ma sune si-mi pun fata in palme. imi vine sa plang. de ce ma comport asa copilareste, nu sunt eu, ce dumnezeu se intampla cu mine? ce mi-a facut omul asta de m-am transformat atat de radical? de ce m-a indragostit de el? de ce?
astept sa vina...

25 mar. 2010

Obsesii... obsesii... obsesii...

Obsesiile noastre… usor de spus... suntem un "popor de obsedati"... de celulare de ultima generatie, visam la masini cu tractiune (eventual decapotabile), LCD-uri, bormasini, vile cu piscina, haine de firma, laptop-uri, emisiuni TV (evident, cele „culturale” si stirile siliconate)... toate reducandu-se la un singur cuvant: sex. Explicatia: ai celular de ultima „fitza” (ca sa ma exprim cool, in varianta messenger), numai vorbesc de masina decapotabila, sau un LCD cat peretele sufrageriei, o casa cu turnulete din care se aud suav strofele clasicului Guta, haine din care rasar etichetele firmate D&G/Armani/Calvin Klein/Versace/Cavalli/Boss... da, poti face cuceriri, de-o seara... deci ai parte de sex... Evident, cele atrase vor fi siliconatele de Dorobanti si Bamboo, pasionatele de Nicoleta Luciu si sora, Columbenii, Zavoranu si mama, Bahmuteanu si Prigoana, Simona Senzual, Bianca „lui Bote”, Morosanu si sotia, Elodia si Diaconescu, etc. Intr-adevar, un popor plin de cultura... Otv, Acasa, Antenele, Euforia, etc. cu ale lor emisiuni educative... cultura necultivata!
Obsesiile mele... greu de spus... sunt nesemnificative in comparatie cu cele enumerate mai sus...
Da, ma obsedeaza gandul ca nu-mi va ajunge o viata pentru a-i spune „te iubesc” jumatatii mele... ca nu voi putea ajunge sa vad Egiptul, ca nu voi apuca momentul in care vom putea spune ca traim intr-o tara civilizata. Alte mici obsesii: curatenie milimetrica; albul bucatariei si al baii; culoarea albastra (evident); unghiile ingrijite; ordinea in sifonier, baie si bucatarie; gemuri curate... off, sunt cam obsedata...
Sunteti si voi "obsedati"?

23 mar. 2010

Amintiri de la miezul noptii

ma priveste si ma intreaba ce fac. il privesc si ii raspund... si parca ceva ma impiedica sa-i spun tot ce simt. isi arunca o privire. ma intreaba. il privesc si nu ma mai satur de el... ii raspund. pleaca... iar eu ma intorc la ale mele... asa a fost astazi... ieri a fost diferit. maine cine stie? nu vreau sa stiu! mizez pe hazard...
ajung acasa. ma asez intr-un colt pe fotoliu, las tigara sa arda si-mi aduc aminte... totul s-a petrecut intr-o seara. in timp ce tigara arde lent, imaginile din noapte se deruleza timid prin fata mea... sub dus mangaieri interzise.soapte timide.graba de a ajunge in caldura patului, sa ma stranga in brate, sa ma invaluie cu parfumul pielii, sa ma sarute cu gandul si sa-mi sopteasca cu inima cat de mult ma iubeste.fiorii buzelor cand ma saruta, emotia atingerii, caldura soaptelor... pasiunea cu care ne-am sarutat si flacara din partida de amor... da, este diferit... si da, maine stiu ce fac. numai mizez pe hazard. il voi invalui cu soapte de „te iubesc”, il voi imbratisa in mii de sarutari si ma voi indrepta cu pasi repezi catre fiinta lui.il voi inchide pentru totdeauna in inima mea, iar cheia fericirii o voi arunca in marea dragostei ce i-o port, de frica sa nu-l pierd. iar cand va redeveni parte din mine, cand mii de iubiri vor face cat a noastra, cand mainile lui imi vor atinge din nou chipul imbujorat, cand cuvintele vor fi indeajuns, voi transforma o ora din prezent intr-o secunda cu el... dar tigara s-a terminat.suna telefonul si ma trezesc. am visat. l-am visat pe el. eram si eu. de fapt, eram amandoi, uniti de focul iubirii...

SOGNI BLU