Inger de ploaie

suflet de inger, de floare, de picatura de ploaie,

inger al sperantei si al fericirii...

opreste primavara!

opreste o clipa vara!

inger cu aripi frante,

limpezeste-mi noptile

in lacrimile norilor.

acapareaza-ma in alb,

sufoca-ma-n rosu

si ucide-ma-n albastru!

cand rasare apusul

iar departarea plange,

cand lacrimile

ce-mi inunda sufletul

nu-ti alunga nepasarea,

afla ca ele ma vor inalta,

ma vor purifica,

iar eu, voi trai iar prin tine

fiindca setea de tine hoinareste in noapte

cautand visele noastre

rascolind amintiri...

e dor si poezie, e dragoste si chin,

e speranta si iubire,

e... e picurul iubirii mele

in soaptele noptii,

in patul albastru

inflacarat de iubire,

ucis de atingerile

dragostei noastre

nascuta din iubirea

sufletului tau,

inger albastru

ingerul meu...

te iubesc in albastru

ti amo in blu

ma pierd in sunetul albastru al ochilor tai, in intunericul gandurilor mele si lumina atingerilor tale... incerc sa te atrag in noaptea ce alunga orele, cand caldura nu distinge cuvintele de amor, cand intrebarile nu primesc raspuns, iar visele se convertesc in realitati neintelese... marea se rasfrange in ochii tai, iar valurile furioase imi inunda inima inecand-o in fiecare secunda de dorul tau.

iti las inima pentru ca eu nu o mai pot tine in piept. iti las gandurile mele pentru ca oricum iti apartin. te iubesc suflet miop! mi-ai schimbat viata monotona plina de tacere... da, iubesc un barbat, iubesc doi ochi care nu ma mai lasa sa dorm. te regasesc in tot ce ma inconjoara, te privesc si-mi dau seama ca soarele nu rasare fara dragostea ta, iar iubirile noastre apun si rasar pentru ca te simt si traiesc doar prin tine...

dormi? trezeste-te si iubeste-ma, inchide lumina si viseaza la noi... vreau sa te am in versuri, in minte si suflet. cand te privesc sa gasesc raspunsuri fara ca tu sa-mi vorbesti. ia-mi timpul si fii marea mea de iubire, ia-mi viata si masoara-i simplitatea, esenta zilelor si intelesul iubirii... esti orizontul si marea mea de iubire, cel care a dat sens vietii mele... tie iti spun ca te iubesc in albastru, iar daca nu ai inteles, allora te lo spiego così: ti amo in blu!

sms de iubire

e trecut bine de miezul noptii. ma gandesc la el, la ceea ce s-a intamplat intre noi. filmul pasiunii imi ruleaza prin fata ochilor si totusi tind sa cred ca a fost un vis. simt nevoia sa ma ciupeasca cineva, sa-mi spuna ca a fost adevarat. dar nimeni nu-mi poate raspunde; stim doar noi doi. as vrea sa-l sun, sa-l aud macar... stiu ca e tarziu, dar vreau sa-l simt, sa stiu ca se gandeste si el la mine.
nu stiu de ce, dar presimt ca nu doarme... inchid ochii si retraiesc clipele pasiunii. sms. dormi? tresar. stiam ca este el. ma gandeam la tine, ii raspund. la scurt timp suna telefonul. in secunda aceea am stiut ca ma iubeste cu adevarat. am stiut ca daca nu insemnam nimic pentru el nu se gandea la mine la o ora atat de tarzie in noapte.
- ce faci, de ce nu dormi?
- de ce nu dorm, sa-ti spun?
- da...
- din cauza ta. ma gandeam la tine, la ce s-a intamplat azi...
- stii ca te iubesc? ti-am spus astazi?
- nu, adica...da, nu stiu... am uitat... sunt amnezica. ce spuneai?
- ziceaaam ca te iubesc...
- aaa, acum mi-a revenit memoria, da... mi-au revenit si simturile... si eu te iubesc...
- mi-e dor de tine. sa stii ca si eu ma gandeam la ce s-a intamplat azi cu noi...
- ce s-a intamplat?
- aaa, da, iar esti amnezica....
- doar cand vreau... sa auzim... ce s-a intamplat azi?
- de unde sa incep... da, s-a intamplat ca am cunoscut o fata de care m-am indragostit pana la nori si pe care maine vreau sa o revad. maine dimineata, la prima ora, sunt la tine...
- .... atunci te astept. sunt singura acasa... sa stii ca si mie mi-e dor de tine... imi lipsesti... [...]
- noapte buna...

Focul iubirii

se prefigura o zi obisnuita... dupa cateva ceasuri insa, totul a luat o turnura decisiva pentru mine. simteam deja cum intreg universul complota pentru mine. parea ireal. vreau sa ne vedem mai tarziu la mine ca sa vorbim linistiti... sunt cuvintele care au rezonat cu mine ceasuri la rand...

dupa o zi de munca urma sa ma gandesc si la mine. la el. la noi. la intalnirea noastra. imi era teama de cum voi reactiona. imi era teama sa nu-l dezamagesc. imi era teama de mine. si totusi... parea un vis desi nu era. ajunsa acasa, am urmat un intreg ritual de pregatire pentru marea intalnire. dintr-o data am devenit stangace, am inceput sa ma impiedic de mine prin casa in cautarea unei tinute adecvate. dupa cateva ceasuri de freamat am gasit solutia cea mai simpla. nu vroiam sa par sofisticata, nici nu sunt... m-am gandit sa merg pe ceva simplu. mi-am aruncat pe mine o bluza lejera si o pereche de jeansi si am sarit in primul taxi care mi-a iesit in cale. drumul de10 minute mi s-a parut o nebunie, parea interminabil. si fiindca era prima data cand „ne intalneam”, l-am sunat pentru a-mi da indicatii. ajunsa la destinatie vad cum din scara blocului apare o silueta cu un imens buchet de trandafiri. in centrul buchetului... un un trandafir negru! era cel din mesaj [...]

[...] intram in casa. lumina de-abia reuseste sa penetreze camera. ne asezam trupurile aprinse de dorinta pe canapea. ne mangaiem din priviri. se aude vocea linistii. il ating timida. incep sa ii simt parul printre degete si rasuflarea din ce in ce mai aproape. ne iubim.. inchid ochii pentru o clipa iar el, imi atinge sufletul cu sarutari fierbinti. ardem de dorinta de a ne simti un tot. intunericul albastru ne invaluia trupurile. pielea mea incepe sa respire din el. buzele lui gusta din mine. ne creste pulsul. ma invaluie cu trupul sau si devenim un intreg. atingeri duioase ne picteaza corpurile nude. prindem aripi si incepem sa zburam spre fericirea absoluta. sunt focuri care nu se sting... imi zambeste protector si imi sopteste te iubesc. isi lipeste buzele de obrazul meu. te iubesc mai mult decat iti poti imagina, si suspina. simt fiorii atingerilor si zburam. ne inaltam catre infinit. te iubesc, ii raspund.

briza iubirii ne-a prins pe amandoi, iar universul nostru a luat fiinta. ne dam seama ca suntem facuti unul pentru celalalt. ne alintam cu vorbe dulci, ne sarutam cu ochii si inima, iar buzele inrosite de atata foc simt pasiunea dintre noi. ne iubim... ne simtim unul si acelasi, un singur sarut, o singura inima, o singura iubire, o singura ea... un singur el... adica noi doi...

O zi obisnuita

5:45. suna alarma telefonului. ma trezesc cu greu si brusc ma apuca migrena. stiam ca toate cuvintele dulci pe care mi le-a spus incepeau sa se destrame in linistea noptii. incep sa transpir si incet incet simt cum ma trezesc la realitate. realizez ca a fost un vis. unul frumos din care nu as fi vrut sa ma trezesc. ma ridic totusi din pat, imi arunc trei pumni cu apa rece ca gheata pe fata si ma duc sa-mi fac o cafea care sa-mi mai aline din durere. deja sunt cu moralul la pamant. ma gandesc la ce voi face astazi cand il voi vedea... pentru ca il voi vedea, sau cel putin asa vreau sa cred... fumez doua tigari una dupa alta, gandindu-ma la el [...]

*uneori vreau sa opresc totul in loc, sa numai plece de langa mine, sa-i simt suflarea si mirosul pielii, sa-l simt langa mine...uneori vreau sa ma privesca in continuu, sa-l simt ca ma doreste...
*uneori ma intimideaza atat de tare incat vreau sa plece si totusi, daca ar pleca, mi-ar parea rau ca nu este langa mine...
*uneori il iubesc atat de mult, alteori il urasc pentru ca m-a facut sa ma indragostesc atat de tare incat nu ma mai recunosc...
*uneori vreau sa nu il mai iubesc pentru ca sunt constienta ca la un moment dat voi suferi mai mult decat voi putea duce... stau si ma gandesc la mine, la ce vreau de fapt... vreau sa-l iubesc!, imi raspund mereu, sa fiu iubita de omul asta! de ce ma priveste asa? de ce imi zambeste daca nu simte si el ceva?
...se temina tigara si realizez ca sunt in intarziere. ma panichez pentru ca nu-mi sta in fire sa intarzii. ajung in statia de autobuz. vreau sa fiu singura, sa nu intalnesc pe nimeni cunoscut... vreau sa ma gandesc la el... sunt atat de captata de gandurile mele incat nici nu aud cand ma saluta o fosta colega de facultate. se aseaza langa mine. sta cateva minute, vede ca nu-i raspund si se hotaraste sa ma traga de maneca. hei, nu mai auzi, ce ai, esti indragostita? vorbeste lumea cu tine si tu nu raspunzi?
scuza-ma, ii raspund. nici nu te-am vazut. ma gandeam. ...da, ma gandeam la el si nu aveam chef sa-mi intrerupa cineva gandurile.
ce faci femeie, nu te-am mai vazut de ceva timp. te-ai casatorit, ai copii, lucrezi, ce-i cu tine? ma intreaba ea... nu-mi sta in fire sa raspund in doi peri, dar azi chiar nu am chef de nimeni... ei, lucrez, ii spun... gata, am ajuns, trebuie sa cobor. ne mai auzim, ii spun si ma ridic de pe scaun; te sun eu. mai ai telefonul din facultate? o intreb. da, imi raspunde ea. ok, ii spun, ne mai auzim. si cobor grabita. sunt fericita pentru inca zece minute. pana la serviciu nu ma va mai deranja nimeni... ma voi putea gandi la el linistita... la ochii si la zambetul lui. sunt fericita.
dupa cateva ore...
suna telefonul. absorbita de munca nici nu mai vad cine ma cheama. alo? se aude. da, raspund teleghidata... o fractiune de secunda si... simt un nod in gat, indepartez telefonul de la ureche si vad cine este... este el... ma pierd in cuvinte si ganduri... ce faci, ma intreaba? uite... la munca, ii raspund.
vreau sa-l vad, imi spun in gand, sau cel putin asa am crezut ca fac. ok, trec pe la tine... realizez ca gandurile mele s-au auzit si-n telefon. ok, te astept, ii raspund cu sufletul la gura. ce e? am spus ceva, de ce razi? nu rad, ii spun, hai ca te astept la o cafea. o pleiada de emotii ma coplesesc. incep sa transpir... las tot ce lucram pana sa ma sune si-mi pun fata in palme. imi vine sa plang. de ce ma comport asa copilareste, nu sunt eu, ce dumnezeu se intampla cu mine? ce mi-a facut omul asta de m-am transformat atat de radical? de ce m-a indragostit de el? de ce?
astept sa vina...

Amintiri de la miezul noptii

ma priveste si ma intreaba ce fac. il privesc si ii raspund... si parca ceva ma impiedica sa-i spun tot ce simt. isi arunca o privire. ma intreaba. il privesc si nu ma mai satur de el... ii raspund. pleaca... iar eu ma intorc la ale mele... asa a fost astazi... ieri a fost diferit. maine cine stie? nu vreau sa stiu! mizez pe hazard...

ajung acasa. ma asez intr-un colt pe fotoliu, las tigara sa arda si-mi aduc aminte... totul s-a petrecut intr-o seara. in timp ce tigara arde lent, imaginile din noapte se deruleza timid prin fata mea... sub dus mangaieri interzise.soapte timide.graba de a ajunge in caldura patului, sa ma stranga in brate, sa ma invaluie cu parfumul pielii, sa ma sarute cu gandul si sa-mi sopteasca cu inima cat de mult ma iubeste.fiorii buzelor cand ma saruta, emotia atingerii, caldura soaptelor... pasiunea cu care ne-am sarutat si flacara din partida de amor... da, este diferit... si da, maine stiu ce fac. numai mizez pe hazard. il voi invalui cu soapte de „te iubesc”, il voi imbratisa in mii de sarutari si ma voi indrepta cu pasi repezi catre fiinta lui.il voi inchide pentru totdeauna in inima mea, iar cheia fericirii o voi arunca in marea dragostei ce i-o port, de frica sa nu-l pierd. iar cand va redeveni parte din mine, cand mii de iubiri vor face cat a noastra, cand mainile lui imi vor atinge din nou chipul imbujorat, cand cuvintele vor fi indeajuns, voi transforma o ora din prezent intr-o secunda cu el... dar tigara s-a terminat.suna telefonul si ma trezesc. am visat. l-am visat pe el. eram si eu. de fapt, eram amandoi, uniti de focul iubirii...

Astazi...iubesc si atat!

Asa cum simt eu astazi, sunt convinsa ca ai simtit si tu macar o data in viata...
Astazi nu sunt rationala... nu scriu eu... scriu gandurile mele indrumate de suflet... asa ca daca nu sunt coerenta sa stii motivul cauzator de erori...

Astazi vorbesc despre iubire... astazi, vreau sa iubesc din nou... sa fiu iubita... maine nu exista!
Ma simt pustiita de mine, nu ma recunosc... vreau sa ma indepartez de mine, sa ma detasez de fiinta visatoare si sa ma intorc pentru o clipa la cea rationala. Vreau sa iubesc rational, dar nu pot! sentimentele prea puternice ma coplesesc... Maine nu exista, da nu vreau sa stiu cat de mult voi iubi maine... vreau sa fug de mine, sa ma ocolesc atunci cand ma intalnesc cu a mea constiinta...
Nu ma intreba nimic! Nu-ti spun de ce iubesc! Intreaba-mi inima ce ganduri am; intreaba-mi constiinta ce sentimete am. Nu ma intreba nimic pe mine de mine! fiindca nu stiu cine sunt si ce vreau... Se stie doar ca iubesc... dar eu nu suflu un cuvant... Se zice ca-i iubire, da, recunosc, sunt dependenta de iubire... hmm, ce ganduri am? Marturisesc ca vreau sa miros vantul pe pielea lui, sa-i simt culoarea ochilor in inima adanc... iar buzele lui sa-mi mangaie pielea... dar ce vorbesc... sunt nebuna de iubire...
E noapte... da, se apropie maine... ziua de maine, despre care nu vreau sa stiu nimic astazi.
Intre doua zile este doar o noapte... una lunga... poate prea lunga pentru suferinta fiintei mele... vreau sa port in gand chipul lui si clipa cand se va intoarce la mine... spre mine... cand va fi, cum va fi... nu stiu, sper doar sa fie... Sper sa-si deschida inima si sa ma lase sa-i bat la usa sufletului, sa-si acorde o sansa... sa vada cum este sa fii iubit... si va fi iubit pentru ca este si acum... dar in tacere...
Astazi iubesc... si iubesc fara ca el sa stie... si in tacere sufletul imi plange... fara ca lui sa-i pese vreo clipa de sentimentele mele... si iubesc... si zambesc, dar nu sunt eu... nu ma regasesc. Mi se vorbeste dar nu aud, vorbesc dar nu stiu ce... sunt intr-o lume plina de iubire, regrete, dorinte... o lume a mea, unde vreau, sper, astept, imi doresc... vreau sa iubesc mai mult...
Si iubesc cu toata fiinta mea... si astept sa se intample ceva, cu toate ca sunt constienta ca nu se va intampla nimic... dar eu astept... si iubestc... si sper... si astept in zadar...Nimic! Nu se va intampla nimic... niciodata, pentru ca el, la randu-i iubeste... si el asteapta... si spera sa fie iubit...
Si zambetu-i perfid si rascolitor ma face sa ma intreb... de ce nu eu?
Si totusi... exista speranta... si totusi exista priviri si ganduri... si insomnii... si vise... si dorinte... si fiori... sa dau lumii de stire? Da iubesc doi ochi...
Si iubesc cu groaza. Si mi-e mila de mine pentru ca stiu ca intr-o buna zi voi suferi pentru ca am indraznit sa visez cu ochii deschisi la ochii aceia... si o voi lua iar si iar de la capat... sperand... asteptand... dorind... visand.
Astazi nu sunt rationala... astazi doar iubesc... iar dragostea nu cunoaste reguli, nu stie sa asculte de ordine si sa se supuna constiintei... astazi, ca si ieri, sau alaltaieri, si mai putin ca maine... iubesc. Respir iubire, beau iubire, visez iubire si sper sa iubesc in continuare cu tot atata patima ca si pana acum... iubiti-va mult! este tot ce va pot ura...

In cautarea Eului

Stiu cine esti....
de G. Sandu


nu vreau sa-ti rasfoiesc gandurile
in simtirea noptii reci.
nu vreau ca razele lunii
sa alunge marea fara valuri.
vreau doar sa deschid orizontul inghetat,
iar luna, albita de ganduri adunate,
sa rasfoiasca prin sufletul tau
in cautarea zborului surd...


vreau doar sa-ti simt gandurile!
iar aerul cald al vietii
sa ma intrebe neincetat
stii cine sunt?
iar aripile iubirii
sa-mi zboare in vis
sa-mi inalte dragostea
in infinitul sufletului
ca sa-mi pot spune
stiu cine esti...
tu esti eu, iar eu sunt tu...

...toata viata am alungat persoanele din jurul meu de teama de a le lasa sa intre in sfera mea personala... cand am decis sa vorbesc lumii, aceasta mi-a oferit in schimb mai multe deziluzii decat raspunsuri si fericire...