Atingeri de dor

Scrii mii de mesaje si adormi gandindu-te cum sa mi le trimiti. Stai prea mult inchis in tine. Scrii, apoi suni. Raspund: Sunt bine. Tu spune-mi, cum faci sa crezi ca eu sunt bine atata timp cat tu nu esti langa mine, nu vezi ca te mint? Ma mint pe mine, pe tine, dar cred in noi. Departe de ochii tai, am incercat sa nu implor iubirea si nici nu mi-am facut iluzii, eu doar am crezut cu toata fiinta mea in noi.

La unison inimile noastre au depasit umbra trecutului, iar sufletele noastre au triumfat in ciuda secolelor ce ne-au despartit. Cate sacrificii si cate lacrimi s-au prelins din ochii nostri, ce dor sfasietor ne-a insotit in tot acest timp ce s-a scurs de cand nu ne-am vazut... Imbratisarile mute la distanta, cuvintele dulci cu care ma mangaiai si care luau gustul buzelor tale, atingerile surde si simtirile albastre ne-au facut sa zburam impreuna spre infinit, spre cuibul nostru de amintiri decriptate parca din alt secol. Asa s-a nascut universul de iubire albastra, din emotiile noastre stelare.

Mesajele de dor au facut sa dispara distanta, iar vocea din telefon mi-a dat forta sa te tin aproape.

Iti multumesc ca m-ai invatat sa nu-mi fie frica sa te iubesc.

Dupa trei secole de cand nu te-am simtit, ochii nostri se vor reintalni; varfurile degetelor vor tremura la auzul atingerilor tale, buzele-mi secatuite de iubire vor inflori ca doi boboci de rosa albastra in vaza cu apa lina, simtirile-mi vor reveni la viata, iar trairile vor fi asternute pe coala alba a baldachinului. Lasa noaptea sa soarba distanta dintre noi si vidul culorilor din ochii tai, sparge-mi inima cu privriea ta, gadila-mi buzele cu mintea ta, lasa noaptea sa ne surprinda impreuna.

Te iubesc nu pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt eu cand sunt cu tine, fiindca ai pictat in mine timpul, ai slefuit sentimente si m-ai facut sa vad cu inima.

Una rosa blu

Inger de ploaie

suflet de inger, de floare, de picatura de ploaie,

inger al sperantei si al fericirii...

opreste primavara!

opreste o clipa vara!

inger cu aripi frante,

limpezeste-mi noptile

in lacrimile norilor.

acapareaza-ma in alb,

sufoca-ma-n rosu

si ucide-ma-n albastru!

cand rasare apusul

iar departarea plange,

cand lacrimile

ce-mi inunda sufletul

nu-ti alunga nepasarea,

afla ca ele ma vor inalta,

ma vor purifica,

iar eu, voi trai iar prin tine

fiindca setea de tine hoinareste in noapte

cautand visele noastre

rascolind amintiri...

e dor si poezie, e dragoste si chin,

e speranta si iubire,

e... e picurul iubirii mele

in soaptele noptii,

in patul albastru

inflacarat de iubire,

ucis de atingerile

dragostei noastre

nascuta din iubirea

sufletului tau,

inger albastru

ingerul meu...

te iubesc in albastru

ti amo in blu

ma pierd in sunetul albastru al ochilor tai, in intunericul gandurilor mele si lumina atingerilor tale... incerc sa te atrag in noaptea ce alunga orele, cand caldura nu distinge cuvintele de amor, cand intrebarile nu primesc raspuns, iar visele se convertesc in realitati neintelese... marea se rasfrange in ochii tai, iar valurile furioase imi inunda inima inecand-o in fiecare secunda de dorul tau.

iti las inima pentru ca eu nu o mai pot tine in piept. iti las gandurile mele pentru ca oricum iti apartin. te iubesc suflet miop! mi-ai schimbat viata monotona plina de tacere... da, iubesc un barbat, iubesc doi ochi care nu ma mai lasa sa dorm. te regasesc in tot ce ma inconjoara, te privesc si-mi dau seama ca soarele nu rasare fara dragostea ta, iar iubirile noastre apun si rasar pentru ca te simt si traiesc doar prin tine...

dormi? trezeste-te si iubeste-ma, inchide lumina si viseaza la noi... vreau sa te am in versuri, in minte si suflet. cand te privesc sa gasesc raspunsuri fara ca tu sa-mi vorbesti. ia-mi timpul si fii marea mea de iubire, ia-mi viata si masoara-i simplitatea, esenta zilelor si intelesul iubirii... esti orizontul si marea mea de iubire, cel care a dat sens vietii mele... tie iti spun ca te iubesc in albastru, iar daca nu ai inteles, allora te lo spiego così: ti amo in blu!

Focul iubirii

se prefigura o zi obisnuita... dupa cateva ceasuri insa, totul a luat o turnura decisiva pentru mine. simteam deja cum intreg universul complota pentru mine. parea ireal. vreau sa ne vedem mai tarziu la mine ca sa vorbim linistiti... sunt cuvintele care au rezonat cu mine ceasuri la rand...

dupa o zi de munca urma sa ma gandesc si la mine. la el. la noi. la intalnirea noastra. imi era teama de cum voi reactiona. imi era teama sa nu-l dezamagesc. imi era teama de mine. si totusi... parea un vis desi nu era. ajunsa acasa, am urmat un intreg ritual de pregatire pentru marea intalnire. dintr-o data am devenit stangace, am inceput sa ma impiedic de mine prin casa in cautarea unei tinute adecvate. dupa cateva ceasuri de freamat am gasit solutia cea mai simpla. nu vroiam sa par sofisticata, nici nu sunt... m-am gandit sa merg pe ceva simplu. mi-am aruncat pe mine o bluza lejera si o pereche de jeansi si am sarit in primul taxi care mi-a iesit in cale. drumul de10 minute mi s-a parut o nebunie, parea interminabil. si fiindca era prima data cand „ne intalneam”, l-am sunat pentru a-mi da indicatii. ajunsa la destinatie vad cum din scara blocului apare o silueta cu un imens buchet de trandafiri. in centrul buchetului... un un trandafir negru! era cel din mesaj [...]

[...] intram in casa. lumina de-abia reuseste sa penetreze camera. ne asezam trupurile aprinse de dorinta pe canapea. ne mangaiem din priviri. se aude vocea linistii. il ating timida. incep sa ii simt parul printre degete si rasuflarea din ce in ce mai aproape. ne iubim.. inchid ochii pentru o clipa iar el, imi atinge sufletul cu sarutari fierbinti. ardem de dorinta de a ne simti un tot. intunericul albastru ne invaluia trupurile. pielea mea incepe sa respire din el. buzele lui gusta din mine. ne creste pulsul. ma invaluie cu trupul sau si devenim un intreg. atingeri duioase ne picteaza corpurile nude. prindem aripi si incepem sa zburam spre fericirea absoluta. sunt focuri care nu se sting... imi zambeste protector si imi sopteste te iubesc. isi lipeste buzele de obrazul meu. te iubesc mai mult decat iti poti imagina, si suspina. simt fiorii atingerilor si zburam. ne inaltam catre infinit. te iubesc, ii raspund.

briza iubirii ne-a prins pe amandoi, iar universul nostru a luat fiinta. ne dam seama ca suntem facuti unul pentru celalalt. ne alintam cu vorbe dulci, ne sarutam cu ochii si inima, iar buzele inrosite de atata foc simt pasiunea dintre noi. ne iubim... ne simtim unul si acelasi, un singur sarut, o singura inima, o singura iubire, o singura ea... un singur el... adica noi doi...

Trandafirul negru

simt cum secundele se transforma in eternitate... si incep sa devin agitata, imi pierd sirul gandurilor, iar asteptarea ma face sa vars cateva lacrimi de dorul lui. primesc un sms. in mesaj ne vedem si un trandafir negru.
buna ziua tuturor, ce faceti? se aude o voce... imediat realizez ca se apropie; ii simt pasii, si incep sa-mi doresc sa fim singuri, intr-un loc retras, departe de ochii lumii... doar noi.
salutare, i se raspunde pe mai multe voci. ce faci? ma intreaba. il privesc in ochi, il scanez din cap pana in picioare, imi zambeste si se aseaza langa mine. o cafea? si-mi surade. sigur, ii raspund. ne ridicam si plecam. ma gandesc la ce a vrut sa-mi spuna cu acel trandafir negru?!... nu conteaza, acum sunt cu el, langa el, iar pasii imi devin di ce in ce mai mici, vreau sa-l simt cat mai mult langa mine. ma gandesc cum ar fi sa ma ia de mana si sa ma sarute... hmm, e doar in mintea mea, nu se va intapla imi spun in gand dezamagita.
daca s-ar opri timpul in loc... daca m-as pierde in fiinta lui pentru o clipa as fi cea mai fericita... o clipa si mi-ar ajunge... sa fiu a lui, sa fie al meu, iar restul nu mai conteaza... voi merge mai departe rememorand clipa... da, recunosc, sunt bolnava dupa el, dependenta de privirea lui, de vocea lui, de parfumul lui, de tot ceea ce inseamna el... il iubesc cu toata fiinta mea... il ador... 

pasesc incet langa el... deodata se opreste. ma opresc si eu. se apropie de mine si imi sopteste ceva la ureche. ii simt buzele calde. imi ia mainile intr-ale sale si-mi spune ca vrea sa-mi vorbesca. totul in jur devine tern, universul meu exista doar pentru el... suntem doar noi doi, fata in fata... nu te indeparta, ii spun. ma atrage in bratele lui, ma mangaie pe obraz si ma saruta... nimic. nu realizez. ma pierd. nu mai stiu nimic. simti doar ca lumea mea s-a oprit in loc. simt ca am totul la picioare. ramanem pret de cateva secunde si ne uitam unul la altul fara sa ne spunem nimic. ce e? ma intreaba incet. nimic, raspund, nu credeam... ma intrerupe cu un alt sarut pasional... te iubesc, imi sopteste. nu-mi spune nimic, stiu ce simti, imi ajunge privirea ta sa inteleg... te-am iubit dintotdeauna. ii iau chipul in palme si realizez ca imposibilul tocmai s-a intamplat. barbatul pe care il ador tocmai mi-a declarat ca ma iubeste. nu inteleg ce se intampla. sa fiu atat de norocoasa? visez? daca da, nu vreau sa ma mai trezesc, nu niciodata! daca nu, inseamna ca sunt intr-adevar cea mai norocoasa. vreau sa-i spun tare TE IUBESC cu toata fiinta mea. sa stie o lume intreaga care sunt sentimentele mele pentru el. ma minti frumos, ii soptesc. de ce as face una ca asta? nu ti-ai dat seama ce simt pentru tine? vreau sa ne vedem mai tarziu la mine ca sa vorbim linistiti. ok? ok, spun fara sa-mi dau sema, vorbim pe indelete la tine. ne continuam drumul spre cafea. plutesc. sunt toata numai un zambet. am tot ce imi doresc. il iubesc mai mult decat oricand; as vrea sa-i spun ce mult inseamna prezenta lui, ce insemana pentru mine dar nu-mi gasesc cuvintele. imi strange mana si imi vorbeste din priviri... imi aprind o tigara. incepem o discutie stupida, dar ce conteaza, suntem impreuna, ne privim si asta e cel mai important.