sms de iubire

e trecut bine de miezul noptii. ma gandesc la el, la ceea ce s-a intamplat intre noi. filmul pasiunii imi ruleaza prin fata ochilor si totusi tind sa cred ca a fost un vis. simt nevoia sa ma ciupeasca cineva, sa-mi spuna ca a fost adevarat. dar nimeni nu-mi poate raspunde; stim doar noi doi. as vrea sa-l sun, sa-l aud macar... stiu ca e tarziu, dar vreau sa-l simt, sa stiu ca se gandeste si el la mine.
nu stiu de ce, dar presimt ca nu doarme... inchid ochii si retraiesc clipele pasiunii. sms. dormi? tresar. stiam ca este el. ma gandeam la tine, ii raspund. la scurt timp suna telefonul. in secunda aceea am stiut ca ma iubeste cu adevarat. am stiut ca daca nu insemnam nimic pentru el nu se gandea la mine la o ora atat de tarzie in noapte.
- ce faci, de ce nu dormi?
- de ce nu dorm, sa-ti spun?
- da...
- din cauza ta. ma gandeam la tine, la ce s-a intamplat azi...
- stii ca te iubesc? ti-am spus astazi?
- nu, adica...da, nu stiu... am uitat... sunt amnezica. ce spuneai?
- ziceaaam ca te iubesc...
- aaa, acum mi-a revenit memoria, da... mi-au revenit si simturile... si eu te iubesc...
- mi-e dor de tine. sa stii ca si eu ma gandeam la ce s-a intamplat azi cu noi...
- ce s-a intamplat?
- aaa, da, iar esti amnezica....
- doar cand vreau... sa auzim... ce s-a intamplat azi?
- de unde sa incep... da, s-a intamplat ca am cunoscut o fata de care m-am indragostit pana la nori si pe care maine vreau sa o revad. maine dimineata, la prima ora, sunt la tine...
- .... atunci te astept. sunt singura acasa... sa stii ca si mie mi-e dor de tine... imi lipsesti... [...]
- noapte buna...

Amintiri de la miezul noptii

ma priveste si ma intreaba ce fac. il privesc si ii raspund... si parca ceva ma impiedica sa-i spun tot ce simt. isi arunca o privire. ma intreaba. il privesc si nu ma mai satur de el... ii raspund. pleaca... iar eu ma intorc la ale mele... asa a fost astazi... ieri a fost diferit. maine cine stie? nu vreau sa stiu! mizez pe hazard...

ajung acasa. ma asez intr-un colt pe fotoliu, las tigara sa arda si-mi aduc aminte... totul s-a petrecut intr-o seara. in timp ce tigara arde lent, imaginile din noapte se deruleza timid prin fata mea... sub dus mangaieri interzise.soapte timide.graba de a ajunge in caldura patului, sa ma stranga in brate, sa ma invaluie cu parfumul pielii, sa ma sarute cu gandul si sa-mi sopteasca cu inima cat de mult ma iubeste.fiorii buzelor cand ma saruta, emotia atingerii, caldura soaptelor... pasiunea cu care ne-am sarutat si flacara din partida de amor... da, este diferit... si da, maine stiu ce fac. numai mizez pe hazard. il voi invalui cu soapte de „te iubesc”, il voi imbratisa in mii de sarutari si ma voi indrepta cu pasi repezi catre fiinta lui.il voi inchide pentru totdeauna in inima mea, iar cheia fericirii o voi arunca in marea dragostei ce i-o port, de frica sa nu-l pierd. iar cand va redeveni parte din mine, cand mii de iubiri vor face cat a noastra, cand mainile lui imi vor atinge din nou chipul imbujorat, cand cuvintele vor fi indeajuns, voi transforma o ora din prezent intr-o secunda cu el... dar tigara s-a terminat.suna telefonul si ma trezesc. am visat. l-am visat pe el. eram si eu. de fapt, eram amandoi, uniti de focul iubirii...