Iubirea intelectuala
Intelectul nostru functioneaza dupa o schema de identitate bine conturata. Intr-o discutie intre doi adversari, fiecare, pentru a invinge, incearca sa arate ca celalalt se contrazice. Cel ce se contrazice insa, incalca acea schema de identitate. Insa in viata avem intotdeauna de-a face cu schimbarea. Din aceasta cauza, oamenii se impart in 2 categorii: cei ce vor sa aiba dreptate si cei ce, dimpotriva, sunt gata sa se supuna la ceea ce se petrece in realitatea imediata, declarand ca intelectul greseste. Ambii sunt fericiti in felul lor. Dar ce este fericirea?
Fericirea este un ideal, spunea Immanuel Kant. Prin conditia noastra nu suntem capabili sa ne gandim la ce trebuie sa facem pentru a fi fericiti. Reteta fericirii difera de la individ la individ. Unii sunt fericiti stiind ca au multi bani, altii, considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi apreciat, a fi sanatos s.a.m.d. Exista si oameni care isi construiesc un paradis al lor in care se simt fericiti. Dar de ce sa ne construim unul daca la inceputul lumii el a existat? Ce s-a intamplat? L-am pierdut! pentru ca omul, cum atinge ceva, distruge.
Sa indraznim, totusi, sa tindem la perfectiune, la ideal, fiindca in aceasta viata nu vom ajunge acolo niciodata.
A fi fericit inseamna pentru unii, a iubi. Intr-adevar, dragostea este prima dintre toate fericirile. Dar nu putem afirma ceva cu certitudine despre fericire pentru ca ea este ceva ce percepe fiecare.
Intrebarea care-mi vine in minte acum este daca putem asocia iubirea cu fericirea si fericirea cu un ideal...
Cel mai frumos lucrul poate fi: "iubire intelectuala". Este iubire pentru ca atunci cand ai inteles-o vrei sa coincizi cu ea si sa te recunosti in ea. Si este intelectuala pentru ca ratiunea este identica cu totalitatea fiintei noastre.
Sa speram ca vom regasi intr-un tarziu iubirea adevarata, care ne poarta in lumi paralele, create de constientul subconstientului... ... ...
9 comentarii:
frumoasa mea colega...iubirea adevarata este doar aceea pe care nu o putem avea...
la cat de profund gandesti sunt sigura ca vei intelege exact ce spun.
Ciao Monica,
well, ai reusit sa intri pe pagina mea...
oh da, asta cam asa este... "iubirea adevarata este doar aceea pe care nu o putem avea..." oh da, superb...
dar ce facem cu iubirile actuale si/sau trecute? sunt ele povara fiintei noastre? sau sunt doar incercari nereusite in cautarea unui raspuns la ceea ce nu putem avea?!?
Măi fetele lui tata,iubirea nu s filozofează implicit nici fericirea,așă că iubiți-vă cu toată lumea ..shi lăsați filozofeala pe seama filozofilor...
Si apropo....scoateți naibii muzik asta k nu are nici o legatura cu ...albastru
op_dpasc,
Pe seama fericirii si a iubirii s-a filosofat de cand lumea si pamantul...
De iubit, iubesc tot ce ma inconjoara... de iubit CU totata lumea las pe altii/altele s-o faca...
In ceea ce priveste "filosofarea" pe blog-ul de fata e mult spus si pe alocuri ironic...
Nu fac altceva decat sa scriu despre ce-mi place si despre ce simt... atat! Nu filosofez. Sau poate este inradacinat in natura umana sa comenteze pe seama lucrurilor frumoase, cum este iubirea, fericrea...
In sinea nostra suntem toti filosofi... ai propriilor noastre vieti...
P.S. Am schimbat melodia de inceput... cred ca asta se potriveste putin mai mult cu... albastru :)
"dar ce facem cu iubirile actuale si/sau trecute? sunt ele povara fiintei noastre? sau sunt doar incercari nereusite in cautarea unui raspuns la ceea ce nu putem avea?!?"
Frumosc spus :) dar eu nu le privesc ca pe o povara si nici ca pe niste incercari nereusite. Par asta, in momentul in care se intampla, dar cu timpul, devin doar experiente necesare. Nu o povara, ci parte din bagajul pe care il purtam cu noi zilnic. Nu incercari nereusite, ci parti din viata, care insumate, totalizeaza ceea ce suntem in prezent.
O, da! multumesc pentru corectie! Cu siguranta nu m-am exprimat corect. Ai dreptate in ceea ce spui si-ti subscriu intrutotul!
Remarca mea privitoare la "dar ce facem cu iubirile actuale si/sau trecute? sunt ele povara fiintei noastre? sau sunt doar incercari nereusite in cautarea unui raspuns la ceea ce nu putem avea?!?" se referea la postarea lui osmanajaureliamonica, care spunea ca "iubirea adevarata este doar aceea pe care nu o putem avea". De aici si neintelegerea iscata.
Oricum, sunt de parere ca iubirile, fie ele actuale ori trecute, sunt experiente de viata care ne sedimenteaza trairile prezente si viitoare. Nu putem nega sau ascunde trecutul fiindca el ne-a cladit, iar fara trecut nu putem avea prezent si viitor...
Te descopar la fiecare pagina dar filozofie??,este greu,ti-o recomand pe una din fetele mele pentru asta http://av-dmc.blogspot.com/
@dmd,
Din toate cate ceva, e doar riscul meseriei de jurnalist (reprofilat ce-i drept!).
Multmesc pentru site, voi fi "cu ochii pe el"
Trimiteți un comentariu
Impresiile tale: